Poveste cu șosete

poveste cu sosete
Era o dimineață oarecare. Aruncate pe marginea unui scaun, într-o cameră total dezordonată, șosetele se simțeau pregătite să întâmpine o nouă zi.
Despre ele nu era mult de spus. Niște șosete comune, ieftine dar pregătite pentru un trai lung și rezistente la mirosurile stranii din feluritele încălțări. Uneori primeau câte o baie, când nu zăceau uitate cu zilele în coșul de rufe alături de alte haine ce trebuiau băgate la spălat.
Încă de pe atunci auziseră bârfele… Bârfele despre ele. Cum că în această lume crudă, șosetele au un destin implacabil. Că la un moment dat, într-una din aceste spălări, aveau să se piardă definitiv în lumea de dincolo. Nimeni nu știa cum arată lumea de dincolo, dar toți vorbeau despre acele șosete pierdute pentru totdeauna. Nu se mai întorceau… nimeni nu știa să spună ce li se întâmplă.
Nu și-ar fi imaginat că azi era o asemenea zi. Dimineața începuse perfect, cu razele soarelui de primăvară pripind cald către ele. Ridicate de pe scaun și duse către coșul de rufe, dintr-o dată au avut o presimțire sumbră. Oare să fi venit ziua despărțirii definitive?
Se știa că șosetele vin în pereche. Existența lor în sine se baza pe acest duo, ying și yang, alfa și omega… omleta și baconul. Dar, odată despărțite, rostul lor pe lumea asta s-ar fi pierdut!
În acea zi, odată ajunse în mașina de spălat, în învălmășeala de apă și detergent, n-au rezistat prea mult una lângă cealaltă. Vortexul puternic le-a despărțit dintr-o dată, oricât ar fi zbierat după surata sa, până la final șoseta și-a dat seama că a rămas singură…
Scoasă din mașina de spălat și pusă repede la uscat, a fost în zadar. A plâns până seara, disperată că și-a pierdut cealaltă jumătate. Acum avea să fie aruncată!
Dar spre mirarea ei, a fost luată dintre rufe și adusă înapoi la sertarul cu șosete. Într-un loc separat,un colț vesel al sertarului, multe șosete de diferite culori, își așteptau rândul. Nu își zărise perechea acolo, deși sperase că avea să o vadă.
Și tocmai când își pierduse orice speranță, se vede pusă pe talpa piciorului și încălțată ca de obicei. Ar vrea să fie mai veselă, dar gândul că perechea ei nu se poate bucura de noua ieșire, nu-i dă pace… Până ce dă ochii cu cealaltă șosetă. Care o informează că va fi noua ei pereche!
Chiar dacă n-au nimic în comun! Nici vârfurile striate și nici marginea călcâiului evidențiată, nici măcar materialul asemănător… Dar ceva îi înveselește sufletul.
          Merge și așa!
Aude vocea cunoscută a purtătorului ei și se simte iar în siguranță. Asta este viața unei șosete… nimeni nu știe unde se duc cele pierdute, dar cele rămase, mai primesc o șansă uneori.
Notă explicativă: pentru că da, mă număr printre cei care poartă șosete de culori diferite. simțeam nevoia să spun că îmi place când sunt desperecheate, pentru că sunt mai simpatice. 

 

Comments

comments

Related Posts

5 Discussion to this post

  1. Zircon spune:

    Mi-a placut mult povestioara, foarte amuzanta :)). Si la mine in sertarul de sosete e cam la fel, nici eu nu am o problema cu sosetele diferite :)) si recunosc ca uneori imi e cam lene sa caut cealalta pereche si le imperechez diferit 😀

    Kisses and hugs! >:D< :*:*:*:*:* >:D<

  2. Xaara Novack spune:

    Multumesc, Zircon :* ma bucur ca ti-a placut! :3 aveam chef sa scriu ceva light aseara. Oh,da. La mine in sertarul pt sosete si alte nebunii este intodeauna haos. Am cateva sosete ” ratacite” pe care le imperechez diferit, pt ca imi pare rau sa le ignor. Merita si ele sa fie purtate! :)))
    Lots of kisses and hugs! >:D< :*:*:*:*:*:**:* >:D<

  3. Andera spune:

    Ce frumos ai făcut temaaaa <3
    Și ce-mi place că văd tot timpul în stânga animăluțele tale, sunt așa de dulci

  4. Xaara Novack spune:

    Multumesc,Andera! <3 M-a contaminat atmosfera de sarbatori! :))) Ador luna decembrie ^_^ desi nu suport faptul ca este frig si nu imi place iarna in general, decembrie este o mare exceptie din punctul asta de vedere.
    Daaa 😛 mersi! Am patit saptamana asta cu Mimi, pisica care seamana cu a ta, cand am crezut ca a fugit. Cand colo ea dormea intr-una din camere, cat o strigam ca o bezmetica. Ea n-avea nici o durere :)))) baga somn din plin!
    Sunt simpatice <3 si nebune!
    Pupici!

  5. Ayase spune:

    Ce dragut! Mi se pare asa simpatica soseta din povestea ta. Eu de obicei ma aliez cu ele, caut cealalta soseta si daca s-a pierdut printre rufe si trebuie spalata intr-o alta tura, o las si pe cealalta deja spalata si uscata, langa perechea ei, sa mai stea la uscat.

    Imi place mult povestea! <3

    Spor la scris! Wuvs! >:D< :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search stories by typing keyword and hit enter to begin searching.