Moodlifter: Idei motivaționale

Ar trebui să fac o postare ceva mai detașată, dar nu pot. Începusem scriind la modul general, dar mi s-a părut foarte ineficient să-mi prezint astfel ideile, așa că voi fi cât se poate de subiectivă și într-un fel cred că este alegerea perfectă. Vă spun despre ce anume mă motivează pe mine, cum reușesc să-mi păstrez optimismul și cum duc la bun sfârșit diferite obiective.
 
O să încep prin a vă spune că sunt o persoană ca oricare alta. N-am nimic special, în afară de faptul că stau în fața unui laptop și vă scriu ideile mele, sunt ca și voi. Când n-am chef să fac ordine prin casă, mut lucrurile din pat pe scaun pentru a putea dormi, iar a doua zi, din scaun în pat pentru a putea sta pe net. Amân des sarcinile și nu sunt cel mai bun exemplu pentru societate. Și totuși, un exemplu este până la urmă un exemplu, așa că vă întind bucățica mea de idei motivaționale,cu care mă mișc lent dar sigur, către viitor.
 
Recent am decis să-mi răresc momentele de lenevie și am început să fac liste pe bilețele. Bifez sarcini normale, de zi cu zi, printre care adaug pe cele mai dificile din când în când. Este una din metodele de rezolvare a problemelor în funcție de caracterul fiecăruia. Când la matematică avem o probleme de algebră de rezolvat, unii dintre noi încep cu cele mai ușoare, alții cu cele mai dificile. Luați-vă libertatea asta de a alege cum faceți față unei sarcini. Vă plac obstacolele? Atunci veți alege calea grea…Vă place să scăpați repede de o problemă? Atunci veți alege calea ușoară.
 
Toate aceste bilețele cu obiective bifate le strâng într-un fel de cutie a reușitelor. La polul opus, vreau să fac o cutie a grijilor, în care să-mi strâng temerile și îngrijorările, pe care odată gândite, intenționez să le las acolo definitiv. Să mă concentrez la ce am de făcut, fără alte distracții.
 
Am de gând să scriu cât mai des, orice îmi vine în minte și consider esențial, să pun pe foaie. Gânduri, idei disperse sau lucruri care mă enervează. Pe scurt, poate fi definit ca un jurnal, dar uneori devine mai mult de atât atunci când peste un an sau mai mulți, voi răsfoi paginile și voi regăsi un Eu din trecut, care în prezent s-a schimbat în bine. 
 
Pe lângă asta, după ce am descoperit terapia ocupațională, mi-am dat seama că scrisul, cititul, socializarea și interacțiunea cu oameni și animale sunt extrem de importante pentru sănătatea noastră fizică și mentală. Serios vorbind, la fel cum corpul nostru are nevoie de exercițiu fizic pentru a fi în formă, la fel și mintea noastră are nevoie de exercițiu. Pe care nu-l găsim la televizor. Feriți-vă de lucruri care nu vă stimulează capacitatea mentală. Cărțile, jocurile de pc, cele de strategie în special, integramele, sudoku, sunt activități care trebuie făcute constant. Altfel creierul vostru va îmbătrâni mai devreme. De aici și termenul de învățare continuă.
 
Nu vă limitați la prezent, doar pentru că în trecut v-ați imaginat un viitor altfel!! Mai țineți minte când în școala generală vă doreați să deveniți veterinar? Chiar dacă acum lucrați în spatele unui ghișeu la o bancă, asta nu vă poate opri să deveniți voluntar și să lucrați cu animalele. Totul constă în modul de gândire. Niciodată nu-i prea târziu, totdeauna vor exista soluții!
 
Nu-i foarte greu să devenim productivi, în special dacă ne înconjurăm de lucruri pozitive, care să ne motiveze. Ar fi bine să evităm oamenii toxici, aceia care încearcă să ne găsească hibe și să umble la cutia noastră cu griji. Cu toate astea, să nu ne fie teamă în a ne împrieteni sau a cunoaște oameni noi. Da, este în regulă să avem griji, să avem defecte, să le conștientizăm. Și mai ok este să nu le ascundem. Multora dintre noi, ne este teamă ca atunci când ne atașăm de cineva, ne facem prieteni, să nu fim răniți, astfel nu ne arătăm sentimentele, nu dezvăluim mult despre persoana noastră.
 
Pentru că majoritatea dintre noi alegem să vedem ceea ce le lipsește altora, nu ceea ce au! Încercăm să suplinim lipsurile noastre cu lipsurile lor, punând rană peste rană sperând că se vindecă sau că devenim mai buni. Nu. Este un copil care a fost adoptat? Reacția imediată este că a fost abandonat, săracul, duce un trai mai bun acum, dar știe cine-i sunt părinții? etc. Reacția normală este bucuria faptului că acel copil are o familie și bucuria că există familii pentru care adopția nu-i altceva decât un gest firesc.  Pentru cei care au reacții imediate de genul negativ, sunt cei care trebuie să-și schimbe modul de gândire.
 
Sunt un cuplu de ani buni? Da, dar uite stau separat,încă nu s-au mutat împreună,o duc greu,n-au mașină etc. Unii vor să treacă cu vederea împlinirile altora, pentru că îi deranjează și găsesc diferite hibe. Este ca și cum i-ai pune într-o cameră cu un elefant imens în mijloc, dar ei se uită doar la pereți. Sunt foarte mulți oameni de acest gen și este o gândire des întâlnită, din păcate.
 
Eu cred că a vedea ce-i bun și puternic în cei din jur, nu poate decât să ne dea forță. Sigur, nici noi, nici ceilalți nu suntem perfecți. Dar tocmai aici intervine judecata corectă, pozitivă, învățând din greșelile lor, cu mențiunea că ele pot fi îndreptate. Barmanița care încearcă să-și plătească chiria și să rămână în facultate, poate deveni asistenta medicală de mâine. Chiar dacă a renunțat un an la facultate, sau mai mulți, ori poate a fugit cu un bărbat care nu a tratat-o tocmai corect. Nu-i o proastă, a făcut o alegere greșită, atunci. Este ceva ce poate fi îndreptat. Mulți greșesc când fac din lucrurile acestea o piatră de temelie.
 
Iartă-ți erorile. Este un lucru esențial pentru a depăși o situație cu care te-ai obișnuit sau cu care te mulțumești de ceva vreme.
 
Balanța calităților și defectelor, ceva ce puteți face oricând, pe o foaie de hârtie, singuri sau poate cu cineva drag care să fie sincer și să vă spună unde anume greșiți și ce anume faceți bine ce ar putea fi îmbunătățit. Pentru că da, suntem un fel de ying și yang cu toții. Avem un rău care poartă puțin bine și un bine care poartă puțin rău, în interiorul nostru.
 
O regulă cu care vreau să mă obișnuiesc este aceea de a-mi pune întrebări. Cu toate astea, să nu cădem în extrema grijilor și să ne împotmolim. Întrebări ale căror răspunsuri să ne poată schimba perspectiva sau întrebări care să ni le punem atunci când cineva vrea ceva de la noi. Într-una din cărțile despre manipulare, primul sfat dat pentru a evita să fim manipulați, era acela de a pune întrebări despre acea situație și despre ce anume ni se cere mai concret. Să aflăm tot ce se poate. Cu cât răspunsurile ni se par mai vagi, cu atât trebuie să fim mai  precauți. La fel, în situațiile care ne par dificile, e bine să ne punem întrebări, chiar simple: „de ce?”, „pentru ce? Cu ce ne avantajează o situație anume…
 
Ar fi bine dacă am avea modele sau persoane care să ne inspire. Persoane normale sau personalități de la care să alegem ce anume ne place. Fie că este ceva simplu precum stilul vestimentar, atitudinea sau o coafură, până la modul de a scrie, de ce nu? Adică nu a imita mot-a-mot, oricum posibilitatea reală este nulă, ci a lua ceea ce credem că ne poate modela în bine. Să ne aducă mai aproape de obiectivul propus.
 
Think outside the box! Unele răspunsuri pe care le căutăm sunt fix în cele mai neconvenționale locuri. Așa că, nu vă limitați!
 
Toți suntem într-o continuă schimbare, să nu vă fie teamă să vă regândiți planurile, să vă schimbați, din orice punct de vedere. Eu sunt genul de om care dacă mi se spune că m-am schimbat, îmbrățișez acea schimbare pentru că știu că am învățat ceva din ea. Când eram copil, nu îmi era teamă să devin adult. Din contră, o parte a copilăriei mi-am petrecut-o dorindu-mi să cresc mare, să mă schimb și să pot fi ca cei mari. Acum că sunt adult, nu îmi este teamă să îmbătrânesc. Mă pregătesc să îmbătrânesc frumos, să devin un om echilibrat.
Cu toate astea să nu uităm de distracții, de copilul din noi și să facem lucrurile amuzante. În special când lucrăm la ceva, să putem îmbina utilul cu plăcutul. Fără teamă!
 
Știți ce este cel mai interesant lucru? Eu am scris toate astea, unele lucruri chiar dacă le-ați aflat acum, le intuiați deja. În fiecare din noi există această persoană (am să-i spun așa) care știe perfect ce anume îi trebuie și ce anume îi face bine. Doar că uneori inhibăm spiritul nostru și ne limităm singuri. Când spun spirit,aici nu mă refer în sensul religios, desigur.
 
Există numeroase alte idei motivaționale, important este să vă dați seama ce anume vă este caracteristic și să puneți acele idei în practică. Unele sunt minore, le facem zi de zi, fără să ne dăm seama, fiind deja mici obiceiuri. Fie că ne bucurăm de natură, medităm și ne eliberăm mintea de tot ce-i negativ sau ne înconjurăm cu lucruri care ne plac și ne inspiră, toate astea le facem pentru a ne motiva pozitiv, ne încărcăm bateriile pentru o zi nouă.
 
Sper că v-am inspirat și v-am motivat puțin, măcar să gândiți pozitiv și să nu mai judecați atât de aspru. Nici pe voi, nici pe ceilalți.
Pupici!

Comments

comments

Related Posts

Discussion about this post

  1. Zircon spune:

    Foarte frumos scris! Felicitari!

    Mi-a placut mult si chiar m-am regasit in unele paragrafe. Lumea din ziua de azi e putin asa…prea rautacioasa cu cei din jur si asta clar ar trebui sa se schimbe, dar…Cine stie, incetul cu incetul cu totii ne dam seama…

    Sunt de acord cu faptul ca nu trebuie sa judecam, sa interpretam sau sa scoate in evidenta defectele celorlalti, doar ca sa ne simtim noi bine sau doar sa umbrim fericirea altora…

    Doar ca uneori e mult mai usor sa faci rau decat bine, din pacate!

    Mi-a placut mult si eu una clar m-am delectat cu o postare pozitiva si cu o stare de spirit identica!

    Kisses and hugs ! >:D<

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search stories by typing keyword and hit enter to begin searching.