Este o carte pe care am devorat-o pur și simplu, chiar dacă la început aveam ceva dubii că voi termina cu ea într-o lună. Mă gândeam că va fi o lectură ce se va întinde pe toată perioada verii, dar m-am înșelat. Și mă bucur că a fost așa!

A fost cartea pe care am cărat-o cu mine peste tot. La întâlniri, la degustare de vin, în parc și desigur, cartea care a stat pe noptieră dar și pe măsuța din baie. De fiecare dată când prindeam un moment prielnic, citeam câte un nou capitol. Până în ziua în care n-am mai reușit să o las din mână și de dimineața până seara târziu, a fost citită cu o poftă inimaginabilă. Nu aș fi crezut vreodată că o carte mă va face să trăiesc atât de intens poveștile unor oameni străini de mine.

Hanya Yanagihara – O viață măruntă

Acțiunea începe lent, acel slow-burn pe care-l întâlnim atunci când vine vorba de ficțiune de calitate. Cei care citesc genul acesta de cărți sau povești online știu despre ce vorbesc. Iar stilul autoarei de a ne dezvălui personajele, treptat, este unul care îți dă dependență. Dorești cu ardoare să afli din ce în ce mai mult, să descoperi totul în ciuda faptului că ești cutremurat din rărunchi cu fiecare pasaj.

Cartea acesta este literalmente precum o ceapă pe care o decojești lent, privind cu atenție fiecare foaie albă, fiecare fibră și lăcrimând fără să vrei, trăind alături de personaje o viață…măruntă.

Cei care ne îndeamnă să citim cărți pentru că vom deveni mai empatici și vom înțelege anumite situații din viață, au un gram de dreptate. Sigur, nu poți să-ți imaginezi vreodată cum este să trăiești în papucii unei alte persoane și evenimentele sau lucrurile care-i marchează pe alți oameni sunt trăite în mod subiectiv, personal și diferit de fiecare în parte. Dar măcar ai parte de ochi deschiși, de o viziune cât de cât apropriată de simțiri sau trăiri.

Personajele care ni se confesează treptat și care ne descriu evenimentele din carte sunt Harold, Jude și Willem. Povestea începe pe Lispenard Street și se încheie tot acolo.

Jude,Willem, Jean-Baptiste și Malcom se cunosc de când au intrat la colegiu și cartea urmărește evoluția lor în viața de zi cu zi. Modul în care evoluează carierele acestora, viața lor personală…dar și alte evenimente din copilărie care i-au marcat și le-au influențat prezentul și viitorul.

Despre Willem aflăm că aspiră să devină actor, este cel mai chipeș dintre cei patru și acceptă roluri mici sperând la acea șansă de a se face remarcat. Dintre toți ascensiunea lui în ceea ce privește cariera mi s-a părut cea mai autentică. Inclusiv modul său de a fi, cât se poate de sincer și simplist.

O să încerc să vă descriu fiecare personaj fără a face spoiler, ci doar a păstra acele nuanțe despre fiecare, ce sunt tipice, fără să dezvălui prea mult.

Trecutul lui Willem este unul trist, care îi influențează prezentul, îl leagă de Jude și cu care are o legătură sufletească extrem de strânsă.

Jean – Baptiste este un artist aspirant, care ajunge să aibă expoziții de mare succes. Tema acestora se va învârti în jurul prietenilor săi. În ciuda încercărilor pe care viața i le aruncă înainte, JB le depășește cu brio. Nu fără ajutorul celor trei, care se implică atunci când acesta are probleme cu drogurile și care-l susțin în ascensiunea sa în lumea artei, în ciuda greșelilor enorme pe care le face.

Malcom are o viață de familie complicată, în drumul său spre a deveni un arhitect bun pentru că este fascinat de clădiri, își pune întrebări despre bani, sexualitate și istoria rasială.

Jude St Francis se lasă descoperit cu greu și este cel mai tragic personaj dintre cei patru. Primul lucru pe care îl aflăm despre Jude este faptul că care dureri insuportabile, care-I fac să-și trăiască viața după anumite nevoi, speciale. Prin Jude îl descoperim pe Andy un chirurg de o blândețe și înțelegere inimaginabilă și pe Harold, un tată model din toate punctele de vedere.

Trecutul lui Jude este precum rănile pe care și le provoacă, crude, continue… Și autoarea face o treabă atât de bună în a ne pune față în față cu această durere, această viață pe care altfel, probabil nu mi-aș fi imaginat-o niciodată.

Chiar și în ciuda înțelegerii și perceperii durerii altor oameni, fie fizică, fie sufletească, te simți mai invalid decât un invalid în astfel de momente. Ești fără putere, doar ai capacitatea de a stoca și de a învăța o informație atât de gravă și supărătoare…

În lumina evenimentelor legate de sinuciderea solistului de la Linkin Park, pot spune că citind acestă carte am înțeles o parte din greutatea imensă care apasă pe umerii unor oameni care n-au nici o vină, care au fost victime fără voia lor.

Poate că o parte din mine ar fi trăit încă în ignoranță.

Hanya Yanagihara a scris o capodoperă, o carte pe care nu o uiți și îți rămâne în suflet chiar și după ce i-ai închis coperțile și ai pus-o la loc în bibliotecă.

O recomand clar, dacă sunteți o persoană deschisă la minte care să nu se împiedice de ciotul relațiilor între persoane de același sex sau care să nu aibă probleme legate de sexualitatea altor oameni. Noi ăștia care înțelegem că oamenii sunt definiți de trăiri, sentimente și lucrurile pe care le fac și le lasă în urmă și mai puțin de ceea ce cară între picioare. Așa!

Tragismul acestei cărți este definitoriu. Viața în sine poartă cu ea drame, tragedii și lucruri care ne marchează. Dacă înțelegem lucrul acesta, vom înțelege cât de frumoasă, sinceră și crudă este  O viață măruntă de Hanya Yanagihara.

O carte care mi-a schimbat vara și m-a făcut să empatizez mai mult, să nu practic tipicul sport românesc al săritul la concluzii și să gândesc în afara cutiei mele de idei, emoții și evenimente trăite. În ciuda faptului că este o carte voluminoasă, se lecturează ușor și rămâne în suflet. 

Eu am achiziționat varianta în limba engleză, pe atunci la reducere cred că pe Okian. De regulă de la ei îmi comand cărți în engleză, în special atunci când au promoții interesante.

Pe elefant găsiți și varianta în limba română, la reducere în caz că vă interesează.

Comments

comments