Follow:

Kirschblüten – Hanami , Flori de cireș

Kirschblüten – Hanami | Flori de cireș

Tot timpul ne imaginăm că cei pe care îi avem alături sunt veşnici, printr-o împotrivire mistică cu destinul. Pierderea lor ne trezeşte la realitate, că am pierdut timpul degeaba, în egoismul nostru, sau ne face să ne pierdem alături de ei, într-o lume în care îi căutăm încă cu disperare.

Este un film cu părinţi îmbătrâniţi şi bolnavi, copii maturi doar ca vârstă, care nu-şi preţuiesc părinţii şi se grăbesc să-şi trăiască viaţa, ca şi cum aceştia ar deveni o povară pe care o plasează unul celuilalt.

Rudi renunţă la traiul său liniştit atunci când îşi pierde soţia. O soţie pe care o cunoştea doar la suprafaţă, căci Trudi era mai mult decât femeia care-l călăuzea din umbră, oferindu-i stabilitatea care le devenise rutină.

Pleacă în Japonia, să locuiască împreună cu unul din fii săi, Karl, care locuieşte într-un apartament din Tokyo şi se ocupă cu cifrele. Nici unul, nici celălalt nu reuşesc să-şi balanseze sentimentele, fiind uniţi doar de pierderea mamei – soţiei.

Rudi se adaptează în felul lui la traiul în capitala Science Fiction a Japoniei, cutreierând aleile parcurilor şi retrăind fiecare moment petrecut alături de răposata lui soţie. Acele aproprieri ce devin aproape halucinante, o încercare de a asimila pe cineva înăuntrul tău, pentru a-i simţi iar prezenţa.

O plimbare prin parc îl aduce într-un loc unde o întâlneşte pe Yu, o dansatoare de Butoh, dansul preferat al soţiei sale, pe care îl practicase în tinereţe. Între cei doi se formează o legătură strânsă, uniţi de pierderi, nicidecum de dorinţa unui câştig anume.

Amândoi încep o călătorie pe care Rudi o face în numele soţiei, acela de a vedea pe „Domnul Fuji” muntele „timid” care nu se arată decât atunci când doreşte. O călătorie care în final îi aduce împreună.

Un film care te face să-l ţii minte.

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply