Xaara Novack Sub ușa care șoptește a lui T.J Klune, este o carte perfectă pentru Halloween. Are doza de mister, spaimă – căci este vorba despre moarte și fantome, toate acestea presărate cu glume, amiciție dar și iubire. Nu ai cum să nu iubești această carte, să nu zâmbești cu ea, să nu contempli moartea cu ea și să nu speri cu ea.
Autorul ne lasă o notă la începutul cărții:
Această poveste vorbește despre viață și dragoste, dar și despre pierdere și suferință. Există și pasaje despre moarte în diferite forme – tăcută, subită și prin sinucidere. Te rog să o citești cu grijă.
Pe lângă acest frumos disclaimer al autorului, am să adaug unul personal. Povestea de iubire este între persoane de același sex, adică doi bărbați. Dacă nu vă plac acest tip de cărți, nici o problemă. Sunt alte cărți în categoria de recomandări, pe acest blog. Pe viitor vreau să le adaug în categorii mai exacte pentru ca atât tu, cititor de lectură LGBTQ+ sau tu, cititor de literatură clasică, să zicem, să regăsiți pe blog recenziile cărților care vă interesează.
Mkay, side note, inclusiv autorul nostru este queer. Asta pentru tine, dacă ai rămas până aici și n-ai plecat.
Sub ușa care șoptește – cartea perfectă pentru un Halloween romantic
Povestea începe cu Wallace Price. Un om de afaceri foarte bogat, a cărui viață s-a rezumat la muncă și iar la muncă. Preocupat să ducă compania la care era asociat, pe culmile succesului, Wallace Prince dă ortul popii.
Înmormântarea lui este una atipică, fără lacrimi sau regrete. Din contră, spre stupoarea și neplăcerea mortului, acesta asistă trist la toată această desfășurare de oameni, cărora nu le pasă câtuși de puțin că Wallace nu se mai află printre ei. O singură prezență îl face să realizeze ce se întâmplă. Mei, culegătorul de suflete desemnat să-l aducă spre locul potrivit.
Wallace începe să descopere puțin din lumea celor trecuți dincolo. Asistă la propria înmormântare, trece prin diverse stări emoționale și descoperă că există un loc care îl așteaptă. Cineva care îl așteaptă, un anume Hugo. Este legat de Hugo printr-un cablu strălucitor care-i este prins în piept cu un cârlig.
Mei îl conduce până la o ceainărie, numită Popasul lui Caron. Acolo unde-l va întâlni pe Hugo.
Prima dată când împarți ceaiul cu cineva, ești un străin.
A doua oară când împarți ceaiul cu cineva, ești un oaspete pe cinste.
A treia oară când împarți ceaiul cu cineva, ești deja parte din familie.
Este inscripția de pe tabla ceainăriei.
Wallace este întâmpinat cu entuziasm de Apollo, câinele fantomă. Face mai apoi cunoștință cu bătrânul Nelson i-a jucat câteva feste și îl întâlnește într-un final și pe Hugo. Hugo este luntrașul care îl va iniția în a-și încheia socotelile cu lumea prezentă și a-l trece în cea de dincolo, după călătoria sa spirituală.
Moartea este doar începutul
Cartea este una care te pune pe gânduri. Pentru că ne dorim sau nu, ne regăsim în personajul lui Wallace. Avem poate câteva regrete comune, inclusiv acela că n-am făcut suficient în unele zone din viața noastră. Că n-am trăit suficient anumite momente.
Wallace are la dispoziție o singură săptămână ca fantomă, pentru a-și pune viața trăită în ordine și a trece în lumea de dincolo. Prin ușa care șoptește.
Furie. Negociere. Depresie. Acceptare. Nu sunt întotdeauna în ordinea asta și nu întotdeauna sunt urmați toți pașii.
Iar toate aceste situații sunt la mila Directorului. La fel cum Mei și Hugo, sunt sub tutela și ghidarea acestuia. Director pe care inclusiv Wallace ajunge să-l întâlnească. Pe lângă alte personaje cu care va avea de-a face mai mult sau mai puțin.
Singuraticul și work-a-hollic-ul Wallace învață să accepte că viața sa a fost una irosită și că ea înseamnă mai mult decât muncă, avere sau prestigiu. Alături de Hugo și celelalte personaje, Wallace contemplează alegerile făcute, trece în revistă amintiri legate de familie, job și alte situații care i-au marcat existența.
Poate că sunt momente clișeice de-a lungul cărții. Finalul romantic, acel happy-end de care avem nevoie cu toții până la urmă. Este o carte a cărui final poate nu uimește, dar te unge pe suflet.
Umorul cu care este scrisă, personajele concepute în așa fel încât să mențină povestea axată pe trăirile lui Wallace și fiecare să aducă aport în ea, o recomandă ca pe una din acele cărți demne de colecționat în bibliotecă și de răsfoit în fiecare toamnă. De Halloween sau când ai chef de ceva romantic, cu iz de nostalgie și sucombare.
