La teatru, bre! Take,Ianke si Cadîr

 

Take, Ianke şi Cadîr, ceva mai diferit decât pe DVD, căci aşa l-am privit prima oară. Replicile au fost pe măsură, umorul dublat de pauze silenţioase cu subînţeles care parcă pe disc lipsesc.  Şi să nu uit de public, neaşteptat de deschis. Nu s-au abţinut de la aplauze între replici când ceva le-a fost pe plac oamenilor.

 

Mie mi-a plăcut la culme ironia adusă politicii, prin mijlocul artei, căci şi asta e un mijloc de a ironiza ceea ce recunoaştem cu toţii drept hidos. Dar până şi hidosul îşi are loc în artă, iar replica nu exista în scenariul iniţial, însă a fost primită cu ropote de aplauze şi râsete. Căci, ca şi Nea Ianke, ce om cu cap ar fi de acord să-şi mărite fata cu un „prim- ministru”…. iar acum imaginaţi-vă o mână care se coboară către podea, arătând marea importanţă a sa.

 

Care a fost culmea însă? Înainte de spectacol eu şi acompaniamentul muream de foame. Aşa că ne-am dus la fast-food-ul de vis-a-vis să ne îndopăm. Şi cum ne îndopam noi acolo, intră o pereche. Un el şi o ea. Amândoi îmbrăcaţi lejer, cu un aer boem, oarecum diferit. După ce-am terminat haleala, ş-am intrat în teatru, ne-am lăsat hainele numerotate, ne-am găsit locurile, am privit cortina cam nespalată… ş’au început să apară din actori pe scenă, mi-am dat seama că cel din rolul lui Ionel era chiar tipul din fast-food. O coincidenţă plăcută.

PS: Gyuri Pascu a fost remarcabil! Nu doar la partea cu sforăiala!

 

piese de teatru romanesti

 

piese de teatru romanesti

Comments

comments

Xaara Novack

Marketing Specialist si partener certificat Google, pasionata de acuarela, colaje si videoblogging.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search stories by typing keyword and hit enter to begin searching.