Trebuie să recunosc, îmi este puțin dor de zilele de vară. Îmi place toamna, doar zilele însorite, nu și când este frig sau plouă. Vara aceasta am petrecut câteva zile la Brașov, și m-am gândit să împărtășesc experiența mea cu voi. Locațiile pe care le-am vizitat, cum mi s-a părut atmosfera și care sunt lucrurile pe care trebuie să le aveți în vedere când sunteți turiști în Brașov.

La finalul articolului, o să pun și vlogul pe care l-am filmat acolo. Poate astfel vă conving să vă abonați la canalul meu de youtube!

Prima zi a fost una de acomodare, dar și una de aventură, pentru mine cel puțin. Am urcat sus pe munte, cu telecabina. Pentru prima dată. De ce nu m-am urcat în așa ceva până acum, vă întrebați poate. Pentru că îmi este teamă de înălțime!

A fost o senzație ciudată, pentru că m-am urcat foarte calmă și încrezătoare. Toată senzația asta s-a dus la naiba, odată ce am ajuns foarte sus și a trebuit să ne dăm jos din teleferic. Am avut emoții la coborâre, dar am trecut și peste ele cu brio.

Am ajuns la altitudinea de 960 m și am mers pe jos către vârful Tâmpa, la locul Belvedere, unde se poate vedea inscripția cu Brașov, care o imită pe aceea cu Hollywood, a americanilor. Eram palidă în zona aceea și nu am reușit să mă apropii prea mult de platforma unde făceau poze cu panorama Brașovului. Este greu de descris fobia pe care o am, uneori te face să încremenești pe loc, să nu știi ce să faci. Vrei doar să ieși din situația respectivă, adică, să ajungi jos, pe pământ sigur, la câmpie. Se vede că am crescut la câmpie, așa-i?

Îmi place muntele, dar prefer varianta clasică, adică să urc. Neavând mult timp la dispoziție, am ales tehnologia. Până la urmă, nu mi s-a întâmplat nimic. Am prins puțin curaj.

Încă o noutate pentru mine, a fost faptul că am mâncat pentru prima dată gulaș. Dacă aveți drum prin Brașov vă recomand Pilvax, este un restaurant cu specialitate ungurească. Mâncarea lor este extrem de bine preparată și gustul este tradițional.

Am ajuns în Piața Sfatului, desigur.  Un loc istoric, fiind numită și Markplatz în 1520 pentru că era gazda numeroaselor târguri la care ajungeau și negustori de peste hotare. Tot în piață a existat cândva Stâlpul Infamiei, unde au fost judecate inclusiv vrăjitoarele și se aplicau pedepse fizice vinovaților de diferite fapte. Cea mai impunătoare clădire este Casa Sfatului, care se află în centrul pieței și a fost construită în 1420. Primăria de odinioară găzduiește azi Muzeul de istorie.

Și dacă tot a venit vorba de Muzeul de istorie, atunci când am ajuns la Brașov am avut norocul să prindem zilele în care se sărbătoreau 100 de ani de la Primul Război Mondial. A fost organizat un festival de reconstituire istorică, iar în vlog veți vedea și reenactori (adică actori amatori care reconstituie bătălii istorice) și printre aceștia nu sunt doar români din câte am văzut eu. Lucru care mi s-a părut interesant și inedit.

Tocmai de aceea Brașov mi s-a părut un loc multicultural, dar într-un mod mai liniștit comparat cu Bucureștiul.

Am ajuns și la Biserica Neagră, o impozantă clădire într-un stil gotic extrem de fad. Era în curs de reabilitare atunci când am ajuns noi, dar am dubii că o pot face să arate puțin mai interesantă. Personal mi s-a părut sărăcăcioasă din punct de vedere arhitectural, fără nimic care să îți dea senzația de bine, de calm sau plăcere. În schimb pare rece, impozantă și gri. Sau așa mi s-a părut mie…

Următoarele destinații au fost Bastionul Cojocarilor și Bastionul Postăvarilor. În trecut, ambele comunicau între ele printr-o galerie de-a lungul zidurilor.

Am ajuns și la Poarta Șchei, care are forma unui arc de triumf cu trei intrări. Una principală, destinată traficului și două mai mici, destinate pietonilor. De prisos să vă spun că era haos acolo, multe mașini și mulți oameni.

Fiind doar un turist și nu o persoană care locuiește în Brașov, îmi este greu să formez o părere autentică despre cum s-ar putea fluidiza traficul. Însă, am o observație de făcut, nu doar referitor la Brașov ci în genere legat de clădirile vechi, de poze și de autenticitate. Cablurile! Cablurile trebuie să plece. Cumva trebuie să existe soluții pentru a face o poză decentă fără să apară în ea mațe și mațe de cabluri.

Lângă Poarta Șchei este Poarta Ecaterinei, o clădire cu patru turnulețe, semn al jurisdicției, din câte se pare. În trecut, era prevăzută cu un pod mobil cu lanțuri pentru asigurarea trecerii peste șanțul cu apă, iar în interior erau galerii de lemn amplasate pe mai multe rânduri, pentru apărători. Foarte basm-like și se pare că a fost construită în 1559. Adică atunci când la Școala din Șicheii Brașovului era introdus învățământul în limba română.

Am ajuns și pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Europa. Sau cel puțin așa se spune. Este între străzile Cerbilor și Poarta Șichei. Inițial a fost un simplu coridor care ajuta la munca pompierilor.

Am bifat și Bastionul funarilor, o construcție hexagonală cu înățimea de 10-12 metri din piatră și cărămidă, cu rol de apărare pe partea de sud a zidului de apărare. Apoi Bastionul țesătorilor, care are o forma similară, de hexagon, și este înconjurat de ziduri groase. Este mult mai impunător și are o curte enormă, unde se organizează diverse festivități culturale. Atunci când am ajuns noi, se desfășura OktoberFest. Unde desigur, nu am mers pentru că am preferat să ne plimbăm prin oraș.

A doua zi am mers la Coresi Shopping Resort, pentru o mini sesiune de shopping și am ajuns la Glaze Haze, ocazie cu care am gustat gogoșile lor. Nu sunt super-faine, n-au fost nici foarte pufoase, dar ce-i drept, au fost gustoase. Mi-au plăcut mai mult cele de la Dodo Pizza Brașov, pe care le-am gustat în ultima zi.

Dacă tot sunt la capitolul mâncare, dacă ajungeți în Brașov și nu știți unde să luați micul dejun vă recomand Vlahia Restaurant&Lounge, un restaurant tradițional românesc unde mâncarea este gustoasă și sățioasă! Micul dejun este tipic englezesc, ouă, șuncă, salam, două feluri de brânză, gem, unt și prăjitură, ceai sau cafea la alegere, mie personal mi-a ținut de foame o jumătate de zi.

Apoi am mers la Cetățuie, o clădire destul de încercată de-a lungul timpului. În 1529 cetatea este ocupată și distrusă de Petru Rareș și apoi după ce s-au refăcut zidurile, a fost nimicită iar într-un incendiu. Se pare că n-a fost un secol prea bun pentru săraca cetate. Cert este că 1625 a fost reconstruită.

Un sfat pe care vi-l dau atunci când mergeți în alt oraș și aveți de gând să călătoriți cu mijloace de transport în comun, ar fi să găsiți un loc unde să vă informați. În Brașov de exemplu nu sunt deschise tonete pentru bilete sâmbăta și duminica. Doar în centru. Așa că a trebuit să luăm taxiul până să ajungem la destinație și să ne lămurim cum stă treaba.

Următoarea zi am mers către Turnul Alb și cel Negru. Turnul Alb este situat pe o stâncă, cu deschiderea către oraș. A fost construit în 1494 și are forma unui semicerc închis. Are cinci nivele și denumirea a primit-o de la faptul că este văruit și tencuit în alb.

Turnul Negru este ceva mai impunător, are 11 metri înălțime și un acoperiș din sticlă, upgrade din anul 1995. Poartă numele de Turnul Negru pentru că a fost lovit de trăsnet de două ori, trecând prin două incendii. Ultima dată când a fost folosit ca turn de pază (destinația sa inițială) a fost în anul 1756 în timpul epidemiei de ciumă. În prezent are rol cultural, găzduind expoziții temporare.

Am trecut și pe la Bastionul Graft, care face legătura cu Turnul Alb printr-un pod mobil. În trecut avea rol de apărare și comunicare. În prezent între pereții lui funcționează o secție a Muzeului Județean de Istorie Brașov.

Cât despre cazare, am stat la Casa Ianis. Un loc care îmbină rusticul cu modernul. Nu am plătit o sumă enormă pe noapte așa că a fost un echilibru perfect pentru buzunarul nostru.

Cam asta a fost toată aventura mea prin Brașov. Sper că nu v-am plictisit prea mult cu detaliile istorice. Wonderlust Brașov vlog are o atmosferă este ceva mai relaxată și mai simplă. Nu uitați să vă abonați la canalul meu de youtube & like the video! I PUP YOU!

Comments

comments