Xaara Novack Țestul oltenesc este mai mult decât un cuptor mic făcut cu grijă din lut. Este istorie, vatră și tehnici vechi de prelucrare a lutului. Acel lut pe care bătrânii noștri îl foloseau la vatră și la case inclusiv. Țin minte că aveam un astfel de țest în casa străbunicii de la țară, acolo pregătea pâinea, mâncarea tot în vase de lut și tot acolo o reîncălzea la nevoie. Era cumva centrul bucătăriei respective pentru că ocupa cel mai mult spațiu. Sus în pod, afumau carnea cu fumul care venea de la acest țest.
Însuși cuvântul românesc „țest” este de origine latină, din testum, termen asociat unui vas/capac de lut.
Ce este, concret, un țest oltenesc?
Țestul este un fel de cupolă din lut, ca un clopot mai lat, pusă cu gura în jos peste pâinea sau mâncarea așezată direct pe vatra încinsă. Astfel tot ce se află în interiorul acestui cuptor de lut, se coace de minune și are un gust absolut divin.
De obicei are forma unei calote, asemănătoare cu o pălărie foarte mare. În tradiția oltenească era făcut din lut sau pământ galben amestecat uneori câlți sau paie. Materialele fibroase nu sunt deloc întâmplătoare: ajută masa de lut să reziste la șocurile termice și să nu crape atât de ușor. Și putea coace surprinzător de multe lucruri: pâine, azimă, turtă, mălai, cartofi, carne, ghiveci etc. Avantajul era că se încălzea mult mai repede decât un cuptor mare și putea fi folosit inclusiv în câmp, la vie sau în alte locuri unde nu aveai un cuptor construit.
Cultura țestului în Oltenia – prim pas către patrimoniul UNESCO
În Oltenia, avem ceva ce riscăm să pierdem dacă nu ne ocupăm de el: țestul – acel vechi „cuptor” de lut sub care s-au copt pâini, turte și bucate care fac parte din memoria gastronomică a regiunii.
Și, în sfârșit, cineva s-a gândit că merită să-i dăm țestului locul pe care îl merită.
La începutul lunii august 2026, la Craiova, a fost lansat un amplu proiect cultural național care își propune să ducă cultura țestului oltenesc spre patrimoniul cultural imaterial UNESCO. Nu este însă doar despre un obiect de lut sau despre nostalgie. În spatele inițiativei se află un proiect cu implicații concrete pentru gastronomia, turismul și identitatea culturală a Olteniei.
Povestea a început, de fapt, în 2025, la evenimentul „Treasure of the East” din Craiova. O dezbatere dedicată țestului, moderată de jurnaliștii de gastronomie Cezar Ioan și Cosmin Dragomir, a reunit reprezentanți ai instituțiilor locale, ai mediului academic și ai învățământului alimentar, dar și jurnaliști, bloggeri și oameni pur și simplu curioși să afle mai multe despre această tradiție.
De acolo, ideea a început să prindă contur.
Intitulată „Cultura țestului în Oltenia”, inițiativa este susținută de Consiliul Județean Dolj, prin două dintre instituțiile sale reprezentative – Centrul Județean de Cultură și Artă și Muzeul Olteniei Craiova. Primul pas este cercetarea și elaborarea documentației științifice necesare pentru recunoașterea oficială la nivel național. Dar proiectul nu se oprește aici.
Este gândit ca un program multianual de cercetare, educare, promovare și revitalizare a tradiției, care să readucă țestul în atenția publicului și, mai ales, să-l păstreze viu. Vorbim atât despre felul în care este realizat și folosit țestul, cât și despre preparatele și practicile gastronomice care îi sunt legate.
Un rol important îl va avea și Liceul de Industrie Alimentară Craiova, care își propune să introducă folosirea țestului în activități educative, laboratoare și ateliere practice dedicate preparării produselor tradiționale. Alături de instituțiile culturale și educaționale se află și Asociația „Curaj Înainte”, care are deja în portofoliu proiecte dedicate susținerii și promovării gastronomiei și culturii culinare.
Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre a pune un țest într-o vitrină de muzeu și a spune „uite ce făceau bunicii noștri”. Ideea este să-l scoatem din vitrină și să-l punem din nou la treabă.
Susținere din partea Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial
Demersul pentru recunoașterea culturii țestului oltenesc nu este unul izolat. La conferința de presă și demonstrația organizate cu ocazia lansării programului „Cultura țestului în Oltenia” a fost prezentă și dr. Ioana Baskerville, președinta Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și expert acreditat UNESCO în domeniu.
Aceasta a vorbit despre importanța unor astfel de inițiative nu doar pentru păstrarea tradițiilor locale, ci și pentru imaginea României și potențialul său economic și turistic la nivel internațional.
La eveniment au participat, de asemenea, Mirabela Gagiu, managerul Centrului Județean de Cultură și Artă Dolj, Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei Craiova, și Cosmin Dragomir, jurnalist, scriitor și activist pentru gastronomia românească, reprezentant al Asociației „Curaj Înainte”.
Discuțiile au pornit de la istoria îndelungată a țestului și particularitățile pe care această tradiție le-a căpătat în Oltenia, dar și de la necesitatea de a o documenta, proteja și transmite mai departe.
Iar pentru ca povestea să nu rămână doar la nivel de discurs, cei prezenți au putut urmări și un scurt film documentar dedicat culturii țestului:
O echipă întreagă lucrează pentru ca țestul oltenesc să ajungă cunoscut și dincolo de granițele României
Dacă până acum am vorbit despre țest ca despre o tradiție pe care vrem să o păstrăm, aici începe partea care mi se pare și mai interesantă: cum transformăm această tradiție într-un patrimoniu viu, cunoscut și valorificat inclusiv la nivel internațional?
Primul obiectiv al proiectului „Cultura țestului în Oltenia” este înscrierea tehnicilor tradiționale de realizare a țesturilor în Lista elementelor vii din Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial. Pentru asta, muzeografi, cercetători și etnografi din instituțiile culturale implicate lucrează deja la documentația necesară.
Cercetarea nu se face însă doar din cărți și arhive. Echipa a pornit pe teren, în localități în care încă mai există oameni care cunosc și practică acest meșteșug. Brabova, Bârca, Rast, Argetoaia, Cernătești și Grecești sunt doar câteva dintre locurile în care cercetătorii au ajuns deja pentru a discuta cu artizanii, a documenta tehnicile și a recupera povești și informații transmise din generație în generație.
În lunile august și septembrie, cercetarea va continua atât în Dolj, cât și în celelalte județe ale Olteniei. Vor fi realizate interviuri, filme documentare și materiale despre istoria și evoluția țestului, pentru ca această cultură să poată fi documentată cât mai complet.
Dar un patrimoniu cultural nu rămâne viu doar pentru că îl cercetăm. Trebuie și folosit, transmis și făcut cunoscut. De aceea, proiectul are și o componentă amplă de educare și promovare: demonstrații culinare, ateliere interactive, școli tematice de vară, conferințe, concursuri și expoziții itinerante. Unul dintre obiectivele interesante este chiar dezvoltarea unei rețele de Puncte de Gastronomie Locală, în care țestul, preparatele tradiționale, rețetele și simbolistica lui să poată fi descoperite și de turiști.
Practic, țestul ar putea deveni nu doar o amintire din gospodăria tradițională oltenească, ci un motiv pentru care oamenii să vină să descopere Oltenia. Toate aceste demersuri vor contribui la documentarea și promovarea țestului la nivel național și, în etapa următoare, la susținerea candidaturii sale ca propunere a României pentru UNESCO, cu obiectivul înscrierii în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
