Degustare de vin la Stațiunea Didactică Banu Mărăcine

O să vă plictisesc pe scurt cu puțină istorie despre Stațiunea  Didactică Banu Mărăcine, care își poartă numele după fiul banului Andrei Mărăcine, care după spusele scriitorului francez Pierre Ronsard, ar fi călătorit foarte mult, trecând prin Ungaria, poposind în Burgundia și în cele din urmă ajungând la curtea regelui Filip de Valois. Pentru faptele sale de vitejie, a primit titlul de „Marchiz de Ronsard” de aici și denumirea de Banul Mărăcine.

Este o locație superbă, la ieșirea din Craiova, pe partea de est și nord-est, în localitatea Pielești. În trecut purtând denumirea de „Plaiul Vulcăneștilor”. Cetatea Băniei se vede minunat de pe dealuri, noi am ajuns pe o zi ploioasă de toamnă și nu am avut norocul unui asfințit potrivit, însă mi-am putut face o imagine a ceea ce ar putea să însemne acel loc.

Când spun noi, mă refer la o parte din membrii ASBO și Kooperativa 2.0.

Am început prin a vizita Hruba Banu Mărăcine, construită în 1984 prin lucrări și investiții ce au continuat până în anii 1990. Fiind una dintre cele mai mari din țară și fiind singura construită prin decopertarea terenului.

Este o locație extrem de frumoasă, pe care vă îndemn să o vizitați. În ciuda gradului de degradare și de lipsă de îngrijire în care se află clădirea. Înăuntrul ei găsești butoaie goale de-a lungul coridoarelor largi, unde temperatura este constantă și totul este umed și trist. Locația mi se pare perfectă pentru filmele de groază, dacă am da la o parte încărcătura istorică și munca generațiilor trecute, pe care nu poți decât să o respecți.

Clar după anii 1990 și ceva către prezent, acest loc ca multe altele este complet ignorat și desigur, nu este tratat la valoarea sa adevărată.

În al doilea subsol, vinoteca arată ca în trecut. Are un aer comunist, sticlele sunt aranjate în ordine, la orizontală, pline de praf și pânză de păianjen. Este rece, umed și trist. Faptul că în trecut aici se producea vin din  struguri sau piersici și că unele sticle datează din anul 1970, nu fac să pară totul magic ci extrem de frustrant. Te pune pe gânduri de ce nu s-a făcut nimic și te gândești ca o scurtă comparație cum reușesc francezii să aducă o simplă Cramă la stadiul de SPA, cu totul bine pus la punct și cu îngrijirea de rigoare. M-am gândit la Claudalie, o marcă cunoscută franțuzească ce nu se rezumă doar la vinuri. Dar refuz să vă plictisesc. Cei care ar trebui să știe, ar trebui să știe.

Diferențele dintre ei și noi, sunt de multe feluri. Începând cu cea de mentalitate.

Nu de multe ori, ca blogger m-am lovit de mentalitatea frimituristă a multora care organizează evenimente, care vor să se vorbească despre ei și care au pretenții pe aproape nimic. Pentru că noi am fi un fel de oameni care vin la pomană, cărora li se dă ce rămâne după ciolan și multe prejudecăți sau mituri de genul acesta. Cam așa m-am simțit acolo și am să evidențiez și de ce.

Cu toate astea, per total, m-am simțit bine, dar știți de ce? Pentru că am avut companie. Și compania bună fac mai mult decât orice delicatese de pe masă și mai mult decât orice vin scump ce mi s-ar servi. O să revin și la vinurile servite.

Ca blogger, atunci când te apuci să scrii ceva, faci o muncă de cercetare. Te interesezi despre acel loc, chiar și la modul minor. Îți dai silința să formulezi un text care să fie veridic, care să conteze. Îl corectezi (dacă ai timp), îl faci SEO – friendly (muncă ce nu-i simplă) adaugi poze potrivite care să fie cât de cât profi și gata articolul. Ce se întâmplă după? Ajunge pe toate canalele social media. Ce se întâmplă după? Ți-l văd amicii, grupurile de bloggeri în care te afli, oameni care au acest interes specific pentru că așa mai funcționează facebook uneori dacă știi să-l folosești în favoarea ta. Ce se întâmplă după? Recomanzi. Recomandarea poate fi negativă sau pozitivă.

Ați înțeles esența? Aici mă refer la cei care nu iau în considerare că un blogger poate avea un cuvânt greu de spus în ceea ce privește un eveniment, un produs, o chestie. Nu neapărat ca totul să fie negativ, însă să-ți dea o trezire la realitate.

Pentru că un blogger înseamnă comunitate, înseamnă o multitudine de idei comune și înseamnă un bine comun. Dar nu al cuiva anume. Fiecare trebuie să câștige de aici. Atâta timp cât va exista lăcomie și zeflemeaua tipic românească, nu ne deplasăm niciunde.

M-am simțit excelent la Banu Mărăcine, am văzut și faimoasele Vile Negrescu construite în stil Brâncovenesc. Atunci când am ajuns noi, era o nuntă acolo și îi felicit pe cei care aleg această locație pentru nunți. Ba chiar, o recomand! Este perfectă, este romantică, diferită și foarte modernă, deși te duce înapoi în timp și spațiu.

Am degustat trei vinuri și un coniac. Înainte de asta trebuie să precizez că am plătit 25 de lei de fiecare pentru degustare. Fiind sponsorizați de către cei de la Delaco și DicționarCulinar.ro, adăugându-ne și pe noi de la ASBO în ecuație.

Primul vin, a fost unul alb, acceptabil la gust. Țin să menționez că nu beau vin des, doar la ocazii gen Paște, Crăciun și onomastici. În rest, nu mă omor după alcool. Dar tind să cred că am niște papile gustative relativ dezvoltate încât să pot descrie oarecum ce am gustat.

Acesta a fost singurul meu favorit, a mers uns împreună cu brânza de la Delaco. A complimentat gustul și am rămas cu o senzație plăcută după vinul Sauvignon Blanc fiind preferatul meu.

Nu am primit apă între degustări, astfel că o parte din vinuri s-ar putea să se fi amestecat, în ciuda brânzeturilor primite pe număr de persoană.

Următoarele două vinuri au fost extrem de tari, cu un gust pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Ceea ce mi-am dat seama la toate acestea, ca și aromă, gust, a fost că nu se aseamănă cu chestiile spălăcite de prin comerț. Dacă vreți vinuri bune, luați de la crame! Asta ca primă idee. Însă nu uitați să le gustați înainte!

Coniacul a fost atât de tare încât după două guri, m-a luat cu durere de ficat așa că am decis să zic pas. Cui îi plac astfel de băuturi, mă bucur. Doar că pentru mine, mai răruț e mai drăguț. A fost premiat la Salonul Internațional de la Geneva în 1996, deci trebuie să fie ceva bun, doar că nu pe gustul meu.

Crama Banu Mărăcine nu este singura care face degustări de vin. Și pentru o comparație bine – venită, voi menționa alte două locații și cum servesc acestea la degustările lor de vin.

Restaurant Marmara, care se află în miezul Craiovei și este un restaurant cu specific turcesc, face des degustări de vin. Sunt serate acompaniate de muzică clasică, vinurile pentru degustare sunt din partea casei, iar oaspeții își pot comanda ce le poftește inima, din meniu.

Un alt restaurant craiovean, de data acesta Fajitas, cu specific mexican, organizează degustări de vin, la care au platou cu specialitatea casei din carne de vită, cartofi, salată, brânză Delaco pentru 30 de lei.

Probabil mai există și alte restaurante care au degustări de vin, dar eu pe acestea două le cunosc. Sunt și pe facebook, puteți intra să comparați pozele de la degustările lor de vin cu pozele de la degustarea de vin la care am mers noi.

Ca și concluzii: Uneori chiar dacă dai un ban, nu îți garantează că vei fi tratat de acei bani. Ci vei fi tratat după statut. Bloggerii încă sunt percepuți nasol de către unii patroni, manageri, companii,instituții de cultură și lista poate continua. În special dacă este vorba de provincie!

Partea bună? Știți că la unii patroni/manageri, etc.  există acea mentalitate cruntă în care dacă un angajat vrea să plece, nu este întrebat de ce, nu este motivat să rămână ci….dă-l naiba că mai sunt alții?

Ei bine, roata se întoarce. Serviciile, localurile, orice-urile au devenit atât de multe încât, ce să vezi?! Ai concurență! Ai de unde alege! Atât ca și consumator cât și ca viitor angajat.

Și știți cine sunt cei care ies câștigați din acest fenomen care până la urmă este bine venit și normal într-o societate? Cei care se comporta profesional și văd / cunosc valoarea umană și o prețuiesc la adevăratul ei nivel.

Restul sunt la fel de schimbabili, precum mentalitatea lor.

M-am simțit bine, pentru că cei din jur, oamenii, întotdeauna vor fi mai prețioși decât tot ce este fizic sau material. Când va exista un echilibru între toate acestea, atunci totul va fi bine.

Comments

comments