Xaara Novack Îmi aduc aminte de degustarea trecută cu Crama Corcova pentru că vinurile au fost excelente, iar asocierile foarte foarte potrivite. Mai ales acele curmale. Articolul despre Crama Corcova Roy & Dâmboviceanu îl găsiți tot pe blog, la secțiunea Degustări de vin.
De data aceasta Crama Corcova ne-a suprins cu niște vinuri la fel de proaspete și tinere. Perfecte pentru primăvară – vară! Pe lângă faptul că fiecare vin a avut o poveste absolut fascinantă, istoric, cultural și oenologic, inclusiv etichetele sticlelor aveau o însemnătate care să reitereze poveștile.
Crama Corcova
Ne-a fost povestită în amănunt chiar de către proprietarul român al cramei, Șerban Dâmboviceanu. Ne-a spus despre poziția podgoriei Corcova, aproape de Valea Cernei, influențează vinurile cramei. Fiind un climat aparte, podgoria este diferită de alte vii prin faptul că parcelele de viță de vie sunt înconjurate de păduri. Uneori sunt chiar mici ochiuri în pădure, izolate complet, unde accesul este doar prin pădure. Faptul că sunt atât de izolate, se păstrează răcoare, inclusiv vara. Diferențele de temperatură în zonă sunt perfecte pentru maturarea fenolică a strugurilor. Altitudinea la care sunt viile, de aproximativ 300 de metri sunt alți curenți de aer și sunt feriți de înghețuri, ceea ce păstrează echilibrul zonei și ajută la creșterea strugurilor.
Crama a fost atestată încă de pe vremea lui Mihai Viteazul, atunci când a fost Ban de Strehaia. Și sincer mă bucur că am prins astfel de momente, pentru că avem totuși o istorie frumoasă și interesantă din unele puncte de vedere. Și este bine că reușim să o valorificăm. Crama Corcova a fost parte inclusiv din moșia familiei Bibescu, unde frații Emanuel și Anton și-au dorit să implementeze un proiect de modernizare. Primele crame construite de către familia Bibescu au ars la răscoala din 1907. Iar în 1910 o firmă austriacă a construit cramele unde se desfășoară în prezent activitatea. Sunt printre cele mai vechi clădiri în care își desfășoară activitatea o cramă. O clădire cu peste o sută de ani. În această clădire încă mai folosesc cisterne de beton. Betonul nu influențează gustul vinului sau lichidului conținut. Chiar apa potabilă este menținută în astfel de cisterne. Inerția termică este cea care ajută pentru vinuri, la fermentație și la micro oxigenare.
Au fost amănunte mai multe, însă acestea mi s-au părut extrem de interesante și pe care am dorit să le împărtășesc cu voi.
Lady Asquith Chardonnay
A fost vinul meu preferat în acea seară, de la Crama Corcova. În primul rând povestea vinului și alegerea numelui pentru acest vin mi s-au părut că onorează istoria cramei.
Lady Asquith Chardonnay este un vin omagiu pentru Elisabeth Asquith, soția prințului Anton Bibescu și fiica primului ministru al Angliei, contele de Oxford și Asquith. Actriță și scriitoare, devenită Elisabeth Bibescu, la nunta ei cu Anton Bibescu la Londra s-au prezentat personaje importante din viața politică și nu numai – Regina Maria a Angliei, scriitorul Bernard Shaw.
Iar la sfârșitul lunii iulie în fiecare an, cei de la Crama Corcova organizează o cursă de alergare prin vie, cu revitalizare cu vin pe traseu. Iar unul dintre aceste trasee este denumit după Lady Asquith.
Sticla de vin are ca eticheta două aripi de libelulă, simbolizând delicatețea, finețea și eleganța vinului. Ca o bătaie de aripi de libelulă. Artiștii care au realizat aceste etichete sunt români și mi se pare că au fost foarte inspirați.
Chiar este un vin delicat și rămân la cuvântul delicat. Așa cum era și Lady Asquith, o fire culturală, poetică și plină de viață, care l-a inspirat inclusiv pe Proust. Gustul vinului, pe lângă prospețime și ușurința sa, vine cu o răcoare floral – fructată, primăvăratică. Ca o adiere de vânt, atunci când te afli într-un luminiș al pădurii și te bucuri de un picnic cu fructe proaspete – gen căpșuni (nu cireșe, că s-au cam demodat) sau afine. Și vinul s-ar potrivi perfect cu ele și cu orice alt preparat. Hai că mi-am făcut singură poftă!
Havarti Castello
Brânza asociată cu vinul Lady Asquith Chardonnay a fost Havarti Castello. Și am încredere totală în Daniel Botea și alegerile sale. La atâtea degustări de vin, a nimerit excelent combinațiile mai ales că este nu doar președintele Asociației Bloggerilor OIteni, dar este și absolvent de master Expertizare Viti-Vinicolă și degustător autorizat de brânzeturi. Deci suntem pe mâini bune.
Havarti Castello este o combinație savuroasă între tradiție daneză și expertiză modernă în producția de brânzeturi. Brânza Havarti își are originile în Danemarca secolului al XIX-lea. A fost creată de o femeie incredibil de curajoasă pentru acea epocă – Hanne Nielsen, o pionieră a producției de brânză. Era soția unui fermier, dar și-a dorit să studieze arta brânzeturilor în Elveția și Franța. După ce s-a întors acasă, a experimentat până a creat o brânză unică, pe care a numit-o după ferma ei: Havarthigaard, aflată lângă Copenhaga.
Fun fact: La început, brânza nu se numea Havarti! Numele a fost oficializat de-abia în anii 1950, în onoarea locului de origine al rețetei.
Havarti este un cameleon culinar – merge perfect:
- Topită în sandwich-uri (gândește-te la un grilled cheese upgrade!)
- În cuburi pe platouri de brânzeturi, lângă fructe dulci (pere, struguri)
- Cu vinuri albe (Chardonnay, Riesling, Sauvignon Blanc) sau chiar bere blondă
Hack culinar: dacă-l pui într-un sandwich presat cu pastramă și murături, ai un fel de rețetă danezo-newyorkeză… yum yum!
Pe cuvânt Savuroasă!
Hidratarea a venit din partea Dolce Vita
Pentru că vinurile bune merg cu mâncare și hidratare din plin, cei de la Dolce Vita au asigurat că suntem perfect hidratați cu cea mai bună apă de masa. Reprezentantul Dolce Vita ne-a povestit cum apa este extrasă de la o adâncime de peste 120 de metri. Apa trece prin bariere de filtre și printr-un proces de ozonificare, pentru a fi într-un stadiu perfect de menținere. Ea apoi ajunge să fie îmbuteliată și bună de băut. Ceea ce am făcut și noi, ne-am bucurat de apa Dolce Vita. Le mulțumim că ne-au fost alături.
Gazdele serii
Au fost cei de la 12Doișpe a căror mâncare absolut delicioasă nu îmi este străină. Recomand micul dejun de la ei, pentru cei matinali dar și sandvișurile care sunt foarte variate. Eu mi-am luat ceva Kentucky Chinken, deci carne de pui în stil American sau ceva și a fost un fel de mâncare sățios, delicios și cred că am să-l iau iar dacă facem următoarele degustări tot acolo pentru că mi-a rămas gândul la el. Colegele mele de blogosferă și-au luat paste sau alte preparate la fel de yummy. Sosurile lor sunt excelente, în special cele cu humus, asta din recenziile impromptu de la colege.
A fost o seară relaxantă, excelentă, cu vinuri bune, apă bună și mâncare delicioasă. Cheers!
