Xaara Novack Romanul lui Kōbō Abé nu-i unul surprinzător, are un stil complex și liniar, la fel cum am întâlnit în Suna no onna. Pare a fi o completare, nu prin prima istorisire, „Chip străin”, ci mai degrabă prin „Hartă arsă”.
Kōbō Abé îmi pare un scriitor cameleonic, pentru că lasă cuvintelor puterea de a conduce cititorul spre ceea ce își dorește. Povestea în esență pare clară, concisă, dar există scânteia care provoacă dubii. Care te roade ca cititor și te îndeamnă să îți pui întrebări.
Chip străin este povestea unui bărbat care își pierde chipul într-un accident de muncă terifiant. Viața lui normală devine un calvar. Totul se schimbă, începând cu modul în care percepe lumea, acum că poartă această stigmată, care pe ceilalți îi înspăimântă sau le crează repulsie, dar și faptul că îi este afectată viața intimă. Relația lui cu soția devine una stranie, la prăpastia între dorință și teamă de respingere.
Lupta cu el însuși este cea mai grea. Pe lângă lupta cu noul chip, pe care reușește să și-l construiască treptat. O identitate nouă, care provoacă rupturi exterioare dar și interioare.
Kōbō Abé relatează atât de fin faptele, încât poți oricând să te situezi într-o tabără sau alta. Tipic de altfel, autorilor japonezi.
Marginalia: Cartea lui Frankenstein despre monștri este foarte interesantă. Când un monstru sparge farfurii, se dă de obicei vina pe instinctul lui de distrugere; dar autorul menționat mai sus explică toate acestea exact pe dos: farfuriile au calitatea de a se lăsa sparte cu ușurință. Fiind monstru, el a încercat să-și îndulcească singurătatea, dar fragilitatea obiectului l-a făcut în mod inevitabil să devină atacant. Așa că, atâta vreme cât există pe lume lucruri vulnerabile – care se sparg, se fărâmă, ard sau dintre cele care pot sângera și muri – monstrului nu-i rămâne altceva de făcut decât să se năpustească asupra lor. De fapt, nimic nou în comportarea monștrilor. Monstrul însuși nu este altceva decât o invenție a victimelor sale.
Este unul dintre citatele care mi-a plăcut foarte mult.
Hartă arsă este despre elucidarea misterului unei dispariții. În principiu nu îți dai seama că autorul te poate purta în tărâmuri diferite, deși îți dă de înțeles asta de la bun început.
Te trezești într-o zbatere de lumi și ai impresia că totul este în zadar. Evident ești hrănit cu toate aceste percepții cu fiecare pagină pe care o întorci. Indiferent de sentimentul avut, autorul stă ca o umbră lângă tine. Detectivul rătăcește, iar personajul căutat pare fi dintr-un alt roman.
