Follow:

Pascal Bruckner – Luni de fiere

Luni de fiere

Nu este o carte pe care să o recomand oricui. Este o lectură pentru cine are stomac să înghită o poveste spusă pe un pachebot, de către un om al cărui trecut roade din interior, precum rod cariile lemnul și îl fac să putrezească.
 Probabil oricine ar citi cartea, ar împărtăși același sentiment față de Franz, bărbatul în căruciorul cu rotile, ale cărui picioare atrofiate nu sunt deloc o piedică atunci când vine vorba de a-i atrage în păienjenișul său atât pe Didier, cât și pe logodnica lui, Béatrice.
Păienjeniș sub forma unei povești de dragoste, țesută ca o petală de floare, ce se degradează constant. Franz pare că își descarcă sufletul în fața lui Didier, implicându-l, cu fiecare scenetă și istorisire, într-o monogramă grotescă a amorului demult apus. Rebbeca, dama exaltărilor și ororilor sale, este descoperită mai degrabă din ușurarea lui Franz, care pare să-și descarce frustrările asupra lui Didier, care nu înțelege dacă este bine sau nu, să continue această șaradă jalnică.
Finalul de care se bucură acesta mi se pare corect să-l asemuiesc cu finalul acelui pisoiaș ce se zbate în apele reci de lângă cheiul degli Schiavoni. Pentru Didier nu mai există salvare.
Cartea este la reducere ! Lectură plăcută!

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply