Follow:

Yoko Ogawa – Profesorul și menajera

Am ales cartea la cumpărături, în Auchan. Era printre rafturile acela, adesea haotice și nu mă așteptam să dau peste un autor japonez. Dar, întâmplarea a făcut să-l găsesc pe acesta. De regulă citesc pe spatele coperții sumarul, pentru a mă putea hotărî dacă voi lua cu mine acasă cartea respectivă. Așa am procedat și atunci.

Iată ce spune: ” În urma unui accident, Profesorul – un matematician reputat – suferă de o formă stranie de amenzie: zilnic, memoria lui nu durează mai mult de 80 de minute. Realitatea o percepe numai prin intermediul formulelor matematice, care pun lucrurile în ordine, redându-le demnitatea inițială. Când în viața sa intră o tânără menajeră și fiul acesteia de zece ani, începe o poveste despre prietenie și solidaritate, prilej pentru Yōko Ogawa de a releva modurile subtile în care numerele și jocurile matematice scot la iveală întreaga frumusețe a lumii. ”

profesorul si menajera yoko ogawa

Am ales cartea datorită acestei povești, pe care am vrut să o descopăr. Pe lângă asta, în timpul școlii, fie generală sau liceu, din păcate nu am avut profesori buni, care să insufle în mine o dragoste imensă de matematică. Adăugând în ecuație și presiunea parentală, până să devin adult, am detestat matematica și mi-am făcut un mare deserviciu fără să-mi dau seama. Sper ca mai târziu să mă pot revanșa într-un fel pentru greșeala comisă. Am ales cuvintele, dar asta nu înseamnă că cifrele nu sunt la fel de magice, prin felul lor.

Citind Profesorul și menajera mi-am dat seama că universul matematic poate fi construit în jurul a ce ne place și cum ne place, atât de infinit cât este el. Și că uneori se aseamănă cu viața noastră, în foarte multe sensuri.

„- De fapt, o rezolvare cu adevărat corectă e cea care are o formă absolut perfectă, bazată pe un echilibru armonios. Există o mulțime de rezolvări care, deși nu sunt greșite, nu au nici o eleganță sau sunt contraintuitive. Înțelegi?”

Unele idei au căpătat sens sau mi s-au părut foarte amuzante, ca niște epifanii pe care le ai brusc în exterior, deși în interior ele erau deja acolo. Nu este vorba doar despre numere, ci despre oameni. Despre umanitate.

„- A, da? Credeam că oamenii au inventat numerele.

Fals! Dacă le-am fi descoperit noi, nimeni nu s-ar mai chinui și nu ar fi nevoie de matematicieni. Nu există nici un om care să fi asistat la nașterea numerelor. Ne-am dat deodată seama că ele sunt deja aici, în lume.”

„Orice problemă are ritm propriu și o melodie. Dacă îi simți ritmul, vezi problema în ansamblul ei și poți să-ți imaginezi unde poate fi găsită soluția.”

Cartea conține descrieri frumoase dar și formule matematice foarte interesante. Este o lectură perfectă pentru copii de școală generală sau liceu, dar și pentru adulți. Mai ales că în 2006 cartea a fost ecranizată de către regizorul Takashi Koizumi. Mi se părea just ca o astfel de poveste să ajungă atât de plăcută. Eu am pus filmul pe lista mea de must watch!

 

yoko ogawa profesorul si menajera

Simplitatea și eleganța culturii japoneze au fost tot timpul lucruri pe care le-am invidiat și le-am dorit, desigur. Sunt fraze care îți dau de înțeles că deși există și va exista tot timpul un conflict între generații, acolo nu se pierde respectul. Față de sine în primul rând și față de ceilalți. În carte mi-am dat seama, foarte clar, din comportamentul Profesorului față de un copil de zece ani. Și din vorbele sale:

„Cei tineri trebuie să-i depășească pe cei dinaintea lor. Așa e mersul lumii, nu crezi?”

Și un alt lucru care mi-a plăcut, probabil din care am învățat cel mai mult, este că ceea ce facem, fie că este poetic, simplu, precum un desen, o compunere, o carte, o formulă, un cod, contabilitate sau unele lucruri mai puțin bune…

„Chiar și numerele prime au fost folosite în timpul războiului pentru a crea coduri secrete pentru diferite acțiuni. Acesta este un exemplu trist. Dar astfel de utilizări nu constituie scopul matematicii. Singurul scop al matematicii este descoperirea Adevărului.”

Este o simplă carte, de la care am învățat multe. Nu subestimați niciodată cărțile! Au puterea de a vă pune față în față cu eu-l vostru din trecut și uneori să aline răni sufletești. Pentru mine a fost o astfel de lectură.

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply