Follow:

Cu Avincis și Delaco la Craft

avincis

 

Despre Crama Avincis am auzit numai de bine, de la bloggerii care au vizitat-o de câteva ori până acum și s-au întors de acolo foarte încântați. Au și de ce! Locația este una superbă!

M-au cucerit pe loc pozele pe care l-au făcut acolo și primul lucru pe care l-am făcut, înainte de a citi despre vinurile lor, a fost că le descopăr trecutul. Istoria locului este una frumoasă, ce merită menționată. Vinurile lor sunt pe măsura acestei minunate povești a locului!

Evenimentul Brânzeturi cum se cu…VIN este organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro.

 

ISTORIA AVINCIS

 

În Drăgășani, Râmnicu – Vâlcea, înconjurată de coline verzi pe care cerul și Oltul le îmbrățișează cu drag, puteți admira atât cele 40 de hectare de viță de vie, cât și construcții cu o arhitectură atrăgătoare, care aduc trecutul în prezent.

 

Vila Dobrușa este formată din vechiul conac, pe care cei de la Avincis l-au restaurat și l-au transformat într-un loc inedit în care își primesc oaspeții. Tot acolo au parte de o oază de liniște dar și de relaxare prin activitate. Fie că aleg să se plimbe pe gazonul verde, bucurându-se de natură, fie că vor să joace fotbal pe terenul special amenajat, să stea pe o bancă și să citească, ori să înoate la piscină…este un loc pe care nu-l uiți. Inclusiv eu, care nu am apucat să-l vizitez încă, l-am reținut, tocmai datorită acestor îmbinări dintre știință și natură, atât de perfecte.

 

Cealaltă clădire, modernă și total diferită față de ce am văzut până acum oriunde în țară, este cea care adăpostește crama. Fiind acoperită cu gazon, se integrează atât de bine în peisaj încât pare că se naște din acele locuri.

 

Este un loc ce merită vizitat, fie că sunteți pasionați ai vinurilor sau nu. Chiar și pentru istoria vechii Dacii, care știm cu toții că era un ținut viticol. Tot acolo puteți vizita și mănăstirea Dobrușa, construită în secolul al XV – lea și care avea propria sa vie pe colină. Dar nu ezitați să degustați și vinurile de la Avincis! Chiar dacă nu sunteți pasionați, este musai să vedeți ce anume la diferențiază și le face atât de speciale!

 

Vinurile albe de Drăgășani de exemplu, au primit medalii la expozițiile universale de la Paris în anii 1867,1889 și 1900.

 

Povestea Avincis este una de familie, care începe în 1927. Atunci Maria și Iancu Râmniceanu cumpără conacul în stil neoromânesc pur de la Drăgășani împreună cu viile. Și astfel se naște o poveste atipică, dar frumoasă.

 

În 2007 conacul este renovat de către strănepoata familiei, alături de soțul ei Valeriu Stoica și astfel reiau tradiția viticolă și redau farmecul locului.

 

Inclusiv numele de Avincis îmbină pasiunea vinului cu tradiția și familia. Pe lângă o a doua semnificație legată de verbul latin „vinco,vincere” care înseamnă a învinge. Astfel spus, nu doar numele este unul asociat cu victorii, ci și cei care aleg aceste vinuri!

 

A treia conotație mi se pare cea mai romantică, și provine din franceză „vainqueur” și poate fi înțeles ca un vin al inimii. Odată ce ai degustat vinurile lor sau ai mers la Crama Avincis, ești cucerit pe loc și îți rămân în suflet.

 

VINURILE AVINCIS ȘI BRÂNZETURILE DELACO

 

 

Am degustat vinurile la Craft. Un local în centrul Craiovei, vis-a-vis de Casa Studenților, modern și foarte primitor. Mi-a plăcut atât interiorul cât și exteriorul, bucățica de natură pe care au păstrat-o intactă și muzica bună. Vi-l recomand cu drag dacă sunteți în căutarea unui restaurant modern, plăcut și cu mâncare bună, ce sigur va stârni invidia prietenilor dacă o puneți pe facebook ori pe instagram!

 

Combinațiile culinare pe care le-am avut de data acesta m-au cucerit din prima! Au fost inedite, fructate și de sezon.

 

Primul vin a fost Crâmpoșenie Selecționată și este unul dintre puținele soiuri pre-filoxerice autohtone care a rezistat de pe vremea dacilor până azi. Și vă pot confirma cu mâna pe inimă că dacilor foarte mult le mai place vinul tare!

 

Este un vin sec, corpolent. A fost omologat în 1972 și are o culoare alb – verziue plăcută, ușor spre chihlimbar. Este un vin viguros, strălucitor, care are alcool în proporție de 13,5. Aciditatea sa mi-a amintit de merele verzi de pădure, foarte crude și astringente, cu o tentă de amărui datorită cojii.

 

Ca miros are un buchet fin, plăcut și citric. Nu mi se pare un vin atât de ușor de consumat precum cele albe gustate până acum. Este un vin care merge la mese copioase, din plin. Merge adăugat la sosuri și băut în situații pe care le doriți a fi de neuitat.

 

Vinurile de la Avincis sunt diferite față de toate pe care le-am gustat până acum. În special cele albe. Zona Drăgășanului are o bună expunere solară, și mi-am dat seama că inclusiv geografia locului influențează gustul vinului.

 

Asocierea culinară a fost cu Mozzarella fresca de la Delaco și pepene cantalup (favoritul meu pe lângă lubeniță!). Cele două combinații au coborât puțin din aciditatea vinului.
Dulcele a combătut cu brio secul plăcut al vinului și i-au pus în valoare restul nuanțelor.

Mozzarella mai este alintată și fior di latte, adică floarea laptelui. Este o brânză moale, fină, foarte lăptoasă.

 

Al doilea vin a fost Muscat Ottonel și Sauvignon Blanc. Este o combinație specială care valorifică cele mai bune caracteristici ale acestor două soiuri.

 

Muscat Ottonel s-a născut în 1839 în Franța pe Valea Loirei și a fost adus la Drăgășani în secolul XX. Este un soi de vin care dă vinuri albe superioare aromate.
Sauvignon Blanc a apărut în Franța medievală, vin cunoscut sub numele de Fiers (care înseamnă mândrie în traducere) și care a ajuns la Drăgășani la sfârșitul secolului XIX.

 

Încă un vin sec, dar proaspăt și corpolent. Are o nuanță verde strălucitoare, cu îmbinări aurii.

 

Gustul său este foarte fin, l-aș asemui cu o catifea lichidă care-ți invadează simțurile, în ciuda acidității citrice pe care o are. Este fructat și mirosul te înșală că va fi dulce, ca o fată Morgana zâmbitoare și îmbietoare. Descoperi gustul de fructe de pădure, pe care le gustam atunci când eram copii nerăbdători și le luam de pe crengi înainte de a se coace. Astringente, puțin dulci și amărui. Dure dar foarte sănătoase, care îți dau acel sentiment de împlinire sau mândrie, nu degeaba și numele pe care i l-au dat francezii!

 

A fost asociat cu brânză Camembert și mere ionatan – dulci acrișoare, care au scos în evidență gustul vinului. Merele s-au potrivit de minune inclusiv cu brânza, s-au completat perfect, astfel că vă puteți inspira cu brio pentru aperitive din această combinație. Mie cel puțin, mi-a plăcut foarte mult!

 

Camembert Ile de France este un simbol național al Franței, este o brânză moale și catifelată, cu un gust de ciuperci care ți se dezvăluie treptat.

 

Au urmat două vinuri Rose: Vila Dobrușa Rosé și Vila Avincis Rosé.
Proaspete și foarte vii, strălucitoare, plăcute și limpezi precum o zi de primăvară însorită. Coloritul ambelor este superb!

Vinurile Vila Dobrușa sunt disponibile inclusiv în magazinele mari din țară: Auchan, Carrefour sau Real.

 

Mi-a plăcut foarte mult vinul marca Vila Dobrușa, însă până la final veți descoperi și favoritul meu! Mi-a fost foarte greu să mă hotărăsc, pe loc l-am ales pe acesta însă acum după ce m-am gândit mai bine, am ales un altul. Semn că uneori trebuie să medităm la deciziile pe care le luăm. Deși uneori nu strică să fim și spontani!

 

La combinații culinare am avut Cașcaval Sofia și roșii proaspete alături de Vila Dobrușa Rosé și Emmentaller cu piersici pentru Avincis Rosé.

 

Care mi-au mers la inimă, nu doar pentru că au intensificat aroma fructată a vinurilor, dar au dat un plus de prospețime și răcoare unei zile calde de vară.

 

Ultimul vin și cel de neuitat, pentru majoritatea dintre cei care au fost la degustare a fost Avincis Pinot Noir. Este un soi care a poposit recent pe dealurile din Drăgășani și modul în care este produs îi dă această notă inedită.

 

Este un vin învechit în baricuri în proporție de 50% timp de 12 luni. Termenul de baric provine din franceză și înseamnă butoi mic. Contrar butoaielor mari sau a cuvelor mari în care se țin vinurile, acest gen de butoi este ușor de manipulat și de cărat având circa 45 de kilograme.

 

Baricul sau butoiul în sine are o mare influență asupra vinului, pe lângă faptul că favorizează procesul de oxidare a vinului prin porozitatea sa, ajută la transferarea taninilor celor mai dulci în compoziția vinului, imprimându-i astfel arome tipice pe care le asociem cu vanilia, note de fumé, scorțișoara, cafeaua sau lemnul prețios.

 

Este un vin cu un buchet intens, cu o culoare rubinie tomnatică plăcută și care îți rămâne în memorie datorită acestor combinații de arome și culori.

Un vin complex, elegant precum mătasea sau cireșele negre cărnoase cu sâmburele aromat care a cuprins puțin din gustul fructei.

 

A devenit rapid favoritul meu și în sfârșit am găsit un vin roșu care să îmi placă și pe care să-l ador! Are arome perfect echilibrate.

 

Este chiar un vin romantic, ori așa mi s-a părut mie. Îl văd băut pe înserate, chiar la Avincis lângă pisicină, ascultând cum vântul de seară mângăie apa creând acel sunet relaxant, în timp ce perechea de îndrăgostiți privește asfințitul într-o armonie totală cu natura.

 

Combinația culinară a acestui vin a fost la fel de specială precum acesta: Grana Padano, ulei de măsline și semințe de pin ușor prăjite. Care au fost WOW! Le-am gustat pentru prima dată și mă declar cucerită de aroma lor de nucă dulce și combinația perfectă între moale și crocant. Au completat parmezanul Grana Padano la perfecție!

 

Grana Padano este o brânză cu o tradiție veche, încă din secolul 12 și a fost creată pentru a păstra pe termen lung laptele. Este combinația dintre bucătăria stilată a nobilimii și ingredientul de zi cu zi a bucătăriei țărănești.

 

Și-a primit numele de la o altă combinație. Grana pentru că parmezanul este o brânză dură care se sfarâmă în gură atunci când o mănânci. Iar Padano provine de la regiunea din care a pornit această faimoasă brânză, adică din nordul Italiei.

 

Este un tip de brânză tare, din lapte de vacă nepasteurizat, semi-gras. Se gătește și apoi se lasă la maturat timp de nouă luni. După ce trec aceste luni, este testată și evaluată înainte de a ajunge pe piață.

 

În ciuda faptului că este o brânză sfărâmicioasă, Grana Padano are un gust fin și perfect echilibrat, nici prea dulce, nici prea sărat. Este aromată cu gust intens de nuci sau alune. Merge perfect la salate, paste, dar și în combinații cu fructe, ca aperitive.

 

Și cum a devenit o tradiție să enumăr trei cuvinte în care să descriu senzația pe care mi-au lăsat-o, atât vinul preferat, brânza dar și cele două împreună, am să mă străduiesc să fie cât mai adecvate:

 

Avincis Pinot Noir – romantism
Grana Padano – campestru
Combinația celor două – nobilă

 

Dacă vinurile sunt ușor de ales între ele, brânzeturile este foarte greu să le aleg pentru că toate sunt absolut delicioase!

 

Delaco este importator al unor branduri renumite precum Bergader, Castello, Ile de France, Joya și mulți alții. Tocmai de aceea oferta lor de brânzeturi este intensă și trebuie să o degustați și voi! Vi le recomand cu drag, atât simple cât și în diverse combinații culinare.

Împreună cu aceste minunate preparate delicioase am avut dreptu gustărici mici, covrigeii Grand Papa, frăgeziți cu vin! Nu uitați că am scris o postare despre ei și au un concurs interesant în desfășurare.

Am filmat și un Mini-Vlog legat de degustare, cu mici momente pe parcursul zilei și serii:

 

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

4 Comments

  • Reply Rokolla

    Am avut parte sa cunosc o parte din bloggerii olteni si am participat si eu la o degustare de vinuri in asociere cu brânza Delaco.
    Ma bucur sa văd ca a fost o experienta interesantă si pentru tine!

    31 iulie 2017 at 16:51
    • Reply Xaara Novack

      Super! Cred ca a fost atunci cand nu am reusit eu sa ajung. Poate cu alta ocazie ajungem sa ne intersectam! 😀 Chiar mi-a placut experienta, sunt sigura ca a ta a fost si mai si!

      31 iulie 2017 at 19:57
  • Reply Raluca Brezniceanu

    Vad ca stii mai multe decat mine despre imprejurimile Vilei Dobrusa, si eu am fost acolo de doua ori. N-am auzit, vazut nimic despre o manastire in zona, dar data viitoare ma uit mai bine imprejur. Locul este magic, pe langa aceasta dimensiune viticola si oenologica, domeniul Vila Dobrusa m-a surprins printr-o exceptionala viziune peisagistica si arhitecturala foarte bine integrata in peisaj, ca mai apoi sa aflu ca acest proiect a fost distins de Academia Romana in anul 2012 cu Premiul “Duiliu Marcu” pentru arhitectura.

    31 iulie 2017 at 23:17
    • Reply Xaara Novack

      Nu ma mira faptul ca a primit premii, ca arata superb locul si cladirea moderna, atat de… wow, de pus in revista! 😀 Pai stiu atat de multe pentru ca atunci cand ati mers as fi vrut si eu, dar am ratat ocazia. Am vazut prea tarziu pe facebook si deja se ocupase totul. Daca as avea bani cu toptanul nici n-as sta pe ganduri sa ma duc acolo, sa beau un vin bun, sa stau langa piscina (in ea nu pot ca nu stiu sa inot) :))) si sa ma relaxez cu atata verde, sa citesc, sa vizitez imprejurimile. Eh, vise. Ori ma adopta si pe mine un mos / baba bogati, ori mananc mustar pe paine, ma dau de trei ori peste cap si vedem noi ce iese…

      31 iulie 2017 at 23:23

    Leave a Reply