Follow:

Cum m-am lăsat de fumat

 

Am ales să vorbesc despre asta pentru că se tot discută pe facebook în diferite grupuri despre interzicerea fumatului în spații precum restaurante, bar-uri sau cluburi (discoteci, înțelegeți voi). Și mi se pare un subiect interesant.

O să încep prin a povesti cum m-am lăsat de fumat, ca apoi să vă spun și în ce tabără mă așez. Probabil, cei care mă cunosc puțin, știu deja. Unii poate intuiți…

 

M-am lăsat de fumat acum vreo șase ani, să zic. Poate mai mult, zic mai puțin decât să risc să exagerez. Am făcut-o pentru mine, în primul rând. Nu îmi plăcea deloc ideea că există ceva după care să-mi ghidez obiceiurile? Țigara de dimineață, țigara de la cafea, fumatul împreună cu alții, fumatul de nervi… făcusem câte un obicei pentru fiecare situație.  Și fumatul era un fel de chestie psihologică de care mă legam. Știți cum sunt cei cu comportament obsesiv – compulsiv? Cam așa. Trebuia să fumez.

 

Îmi displăcea de asemenea că miroseam. Îmi mirosea părul, îmi mirosea pielea și de asemenea, era diferit și modul în care transpiram. Simțeam diferența asta at când eram lângă alți oameni. Iar combinația alcool și tutun, făcea respirația să pută îngrozitor. Urât de tot, ofilirea plantelor și moartea albinelor, gen.

 

Îmi displăcea că trebuia tot timpul să îmi aranjez geanta, portofelul sau orice lucru, ca să am țigările la mine. Era să zic o înjurătură…

 

Mai presus de tot, observam că banii mei se duc pe porcăriile alea.

 

Pentru că organismul meu se obișnuise cu nicotina și sinceră să fiu, nu mai fumam de plăcere, fumam ca rutină. Ca spălatul pe dinți.

 

M-am lăsat pentru că știam cum este maică-mea. La patruzeci de ani nu avea bani să-și pună dinții căzuți datorită țigărilor. Restul dinților galbeni și cearcăne maroniu închis în jurul ochilor.

 

M-am lăsat pentru că aveam vârfurile unghiilor galbene. Știu, foarte inestetic.

 

M-am lăsat pentru că nu îmi doream să-i îmbogățesc pe alții din naivitatea mea. Decât să le îngreunez buzunarele, prefer să-mi fac viața mai frumoasă. Am avut alte priorități. Poate că știu să mă prețuiesc pe mine la adevărata valoare sau poate că nu mi-a plăcut să-mi bat joc. Alegeți voi.

 

Cum m-am lăsat? Am înlocuit fiecare țigară cu ceva palpabil sau cu experiențe.

 

În loc de țigări mi-am luat bilete la teatru, am călătorit, mi-am cumpărat haine sau cosmetice. Lucruri pe care le vedeam în fața mea, care îmi plăceau și de care aveam oarecum parte și înainte. Doar că schimbasem placa. Erau mai calitative și simțeam asta chiar pe pielea mea.

 

Cred că aici a fost esența. Avem nevoie de chestii palpabile. Am investit în mine, în arta mea. În ustensile și lucruri frumoase. Și da, poate pe moment se vede o bucățică infimă din toate astea, dar după, simți că ai luat o decizie ce ți-a schimbat viața în bine. Nu e una monumentală, dar e a ta.

 

Ideea că odată ce te-ai lăsat de fumat, te îngrași este una eronată. Nu m-am îngrășat deloc. Nu doar că sunt la fel, dar mă simt mult mai bine.

 

Dacă mi-ar fi cerut cineva să nu mai fumez în spații publice, aș fi făcut-o.

 

I-am respectat tot timpul pe ceilalți, pentru că la rândul meu și eu cer respect. Și nu mi s-ar fi părut o chestie atât de greu de făcut. Ba chiar, ar fi fost o oportunitate în plus să răresc fumatul și să-mi ocup timpul cu altceva. Este și o chestiune de atenție și acțiune. Să ai tot timpul ceva de făcut, pentru a nu-ți aminti. Și de aici, deja ai urcat cu o treaptă în sus. Pentru că deja bifezi ceva palpabil.

 

Nu cred că barurile, restaurantele sau cluburile vor fi goale pentru că nu se fumează în ele. Pentru că doresc să îmi schimb atitudinea, ieri am întrebat într-unul dintre localurile mele preferate (Celentano) dacă se fumează. Atunci când mi s-a spus că da, am făcut cale întoarsă. Am avut ocazia să fac comandă pentru acasă. Am câștigat la buzunar.

N-am plătit prețul de restaurant, iar chelnerul și-a pierdut bacșișul de la mine în seara aceea. Poate o nimica toată, dar două persoane, trei persoane, când deja se fac zece-douăzeci, credeți-mă că se simte. Și atunci, te schimbi. Nu neapărat pentru că simți că tu ești în neregulă, sau pentru că vrei să fii civilizat, ci pentru că, desigur, interesul este banul.

 

Apoi, am constatat-o și acasă. Mâncarea este mult mai bună dacă nu-i îmbâcsită în fum. O simți la miros, la gust. Este o altă senzație când un restaurant este încărcat de mirosuri fine, mâncăruri și condimente și alta este să intri și să ți se oprească respirația în gât. Să nu-ți dai seama a ce pute exact.

 

Ce plăceri să mai ai dacă nu fumezi sau bei? Multe. Cum ar fi ca în locul acestei întrebări, să descoperiți și singuri? Ca să nu râd intens, o să aveți alte performanțe, în tot ce vă propuneți!

 

Sper să avem și noi în curând o lege bună în privința asta. Dacă nu, vor continua să câștige alții de pe urma naivității altora. Atât. Nimic nu se va schimba.

 

Nu știu dacă articolul meu este unul scurt sau prea complex. Decideți voi. De data viitoare, gata cu subiectele serioase! Revenim la „oițele” noastre. I PUP YOU!

 

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

2 Comments

  • Reply Alex Ciocan

    Cred ca e una dintre putinele dati cand imi doresc sa felicit pe cineva cu adevarat. Nu pentru ca ai reusit sa te lasi de fumat, ci pentru ca ai reusit sa gandesti intr-un mod corect. Eu de cand ma stiu am spus ca cei care fumeaza sunt niste fraieri care-si cumpara moartea la pachet si ma bucur sa vad ca nu mai esti asa 🙂

    Am facut si fac parte dintr-o familie de fumatori, e o tampenie sa dai 15 lei pe zi pentru un pachet de tigari cand ai pensie de 800 de lei. Eu nu pot sa inteleg de ce unii oameni nu se gandesc strict la banii pe care-i pierd cu fumatul, lasand la o parte otrava… Cum ai spus si tu in articol, poti sa iti cumperi lucruri cu care ramai si de care te bucuri mai mult, nu doar pe moment cu acei bani 🙂

    Felicitari inca o data pentru faptul ca esti altfel, ca esti o persoana inteligenta. Vad tot mai putine in ziua de azi in jur si poate de-asta cele putine sar in evidenta 🙂

    10 noiembrie 2015 at 23:09
    • Reply Xaara Novack

      Multumesc! 😛 Eu am zis sa nu-i numesc chiar fraieri, ca am fost si eu odata asa, fraiera si naiva, fumatoare. Sper ca unii dintre ei sa gaseasca resursele sa faca acelasi lucru ca mine si sa se lase.
      Atat costa un pachet de tigari acum?!15 lei? Wow, pai cu 15 lei imi hranesc pisicile vreo 2 zile (si am cinci) Ori ma duc la teatru (si prinzi loc bunicel cu 15 lei, cel putin la noi asa-i) Daca sunt pasionati de arta, cu banii astia iti permiti acuarela (cea de la FondulPlastic) un bloc de desen acceptabil si un set de pensule. Un fel de starter’s kit. Mergi si developezi niste poze din ultima vacanta/plimbare ce o fi ea, cu cei dragi. Sunt optiuni multe, imaginatie sa fie!
      😀 Multumesc inca odata.

      11 noiembrie 2015 at 10:43

    Leave a Reply