Follow:

Rui Zink – Cititorul din peșteră

Ficțiune bazată pe adevărul cărților sau adevărata poveste a lui King Kong.  Iar personajul principal este un adolescent rebel, care alege să fugă pe nava unor pirați decât să fie pedepsit pentru micile sale furtișaguri. Îi cade cu tronc căpitanului, căruia îi câștigă treptat încrederea, aflând astfel încotro se îndreaptă echipajul și nava. Astfel, ajunge indirect să-l cunoască pe Anibalector, creatura pe care aceștia doresc să o captureze pentru a căpăta faimă peste mări și țări.

Cititorul din peșteră

 Ce este Anibalector? Un animal care citește, Animal Lector, Cititorul și viețuiește pe o insulă la care nu se ajunge așa ușor.
Tânărul nostru ajunge în peștera animalului cu pricina datorită unei  furtuni iscate pe mare. Apele înghițindu-l și purtându-l printr-o spirală a timpului.  În acea grotă preistorică, el este nevoit să-i citească monstrului din cărțile pe care acesta le are. Treptat, descoperă lumi și idei, adevăruri și iluzii, poezii sau romane ale căror cuvinte tipărite pot înlocui modernismul cu care se obișnuise.
Pentru că «o carte ne cere să mergem noi la ea.  Un ecran cu imagini și tâmpenii, nu. Este diferența dintre a călători și a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască. » Viața lui Anibalector este o odă adusă cărților, pentru acesta nimic nu este mai prețios decât ele.
Traiul de discipol al monstrului cititor de cărți are totuși un final, când cei doi se văd despărțiți de împrejurări. Și totuși finalul este unul optimist, ca la carte.
Cât despre dragele volume destinate lecturii, învățăm că ele sunt țesături de texte, împletirea îndemânatică de ritm, sens și cuvinte. La fel ca musul, să reținem că o carte este o casă cu multe uși – uneori atâtea câte pagini are, alteori, tot atâtea câte rânduri. Alteori, nici chiar atât. Unele cărți erau mai curând acele picturi ce imită uși și ferestre, iar când ajungi acolo te lovești cu nasul de un zid.
 
Cafeaua le mai poate dezmorți rândurile, așa că vă recomand câte una, sau măcar un ceai, atunci când aveți o carte în mână. Aroma cuvintelor și a băuturii se îmbină perfect. O găsiţi la reducere! Merită toţi banii!

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

5 Comments

  • Reply Black Velvet

    Bine ai revenit!
    „Les Liaisons Dangereuses”-Choderlos de Laclos si „Das Parfüm”-Patrick Süskind sunt cele doua carti pe care le citesc in momentul de fata,prima este tare plictisitoare,insa pe cea de-a doua n-o voi lasa din mana pana ce nu o voi fi terminat.
    Monstrul avid de lectura este ceva deosebit,n-am mai intalnit pana acum.

    21 martie 2012 at 16:35
  • Reply Ayase

    Suna bine cartea. Ideea este chiar draguta si parca as citi-o. xD Am dat azi de o carte de-a lui Rui Zink, dar am ales sa imi cumpar mai bine Jurnalul xenofobului: japonezii. Well, este evident ca nu sunt xenofoba, mai ales in legatura cu japonezii :)), dar rasfoisem cartea si am dat de unele chestii interesante. Well, cum imi place Japonia atat de mult am zis ca as vrea sa mai aflu cate ceva. xD

    Still, parca as citi si ceva Rui Zink. :))

    Wuvs! >:D< :*:*:*

    21 martie 2012 at 16:44
  • Reply Xaara Novack

    Multumesc, Black Velvet. Si mie mi s-a intamplat sa gasesc ceva carti plictisitoare, majoritatea de filosofie :)) si totusi m-am incapatanat. Titlurile spuse de tine suna interesant, o sa ma uit de ele. Cred ca Rui Zink se refera la unii ca noi, care nu ne lasam pana nu citim ce ne propunem. Anibalector se regaseste in fiecare din noi. 🙂
    Spor la citit si la inspiratie!

    Ayase si eu am vrut sa cumpar jurnalul xenofobului, recunosc, l-am rasfoit putin in librarie, si daca nu m-am regasit, l-am lasat acolo. Cartea lui Rui Zink s-a potrivit atat bugetului cat si interesului meu. Pe langa asta citesc, motanul are cuvantul, de Natsume Soseki. 😛 macar autori japonezi sa am in biblioteca, daca manga inca nu se poate. >:D< :*:*:*:* wuv ya too!

    21 martie 2012 at 17:52
  • Reply Roxana R

    Am citit-o şi eu acum câteva luni şi mi s-a părut fermecătoare. Aş vedea şi o animaţie în stilul „Coraline” după ea. Mi se pare potrivită şi pentru oameni care citesc în mod regulat şi pentru cei care abia încep să se lase convinşi.

    22 martie 2012 at 18:59
  • Reply Xaara Novack

    Sunt de acord cu tine, Roxana. Cartea are o usurinta placuta, inteligenta varstei inaintate si naivitatea copilariei impreunate intr-o poveste care te seduce. 😕 chiar interesanta ideea ta cu animatia „coraline”, cred ca da, s-ar potrivi excelent.

    22 martie 2012 at 20:19
  • Leave a Reply