Follow:

Copilărie cu nostalgie

În fiecare vară, de cum începeam să port tricouri sau pantaloni scurți, mereu veneam acasă cu genunchii  și coatele zdrelite. Când ploua îmi plăcea să mă descalț și să iau bălțile la măsurat, spre disperarea mamei, care mă lua la rost de fiecare dată. Și când găseam un câine plouat sau o mâță cu urdori, indiferent de cât erau de murdari, îi luam în brațe și le făceam adăpost pe lângă bloc. Probabil vecinii mă înjurau în sinea lor că adun tot felul de animale.
Nu-mi plăcea să mă joc cu păpușile sau să stau cu fetele și să chicotesc despre hăinuțe sau accesorii. Eu aveam gașca de băieți cu care ieșeam să sărim ganguri, să ne agățăm de trenurile de marfă și să furăm corcodușe din grădinile oamenilor. Legam sfori de garduri și copaci să se împiedice babele când mergeau pe trotuar gânditoare…. și apoi fugeam în scara blocului și ne ascundeam, înfundându-ne de râs. Jucam Pitulușa, Rațele și vânătorii, Prinselea și tot ce ne trecea prin cap, se întâmpla.  Mi-am spart buza și nasul sărind de pe ganguri și mă duceam acasă cu regret, căci trebuia să stau înăuntru și se termina cu joaca.
Veneam de la școală și dădeam fuga afară, nici că-mi păsa de teme! Apoi pe la trei venea tata de la serviciu și se făcea negru de supărare că nici nu mă atinsesem de ghiozdan să încep ce aveam pentru școală.  Am fost un copil visător, căruia nu-i plăcea sub nici un chip cartea. Țin minte că îmi doream să nu mai existe școală, atunci când trebuia să învăț sau să fac teme.
Fac parte din generația care a stat cu cheia la gât, care a prins desenele cu Sandy Bell și Sailor Moon. Primele mele mâzgăleli erau cu Sailor Moon.  Îmi place însă să privesc și partea cealaltă a monedei. Nu înseamnă că noi, ca și copii am fost mai înțelepți sau că am prins vremuri mai bune. Fiecare generație va avea parte de lucruri bune cât și de lucruri rele, ca apoi să și le amintească atunci când timpul își va spune cuvântul.
Așa că vă urez La mulți ani de Ziua Copilului, atât micuților cât și adulților cu inima de copil.

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

7 Comments

  • Reply Robert Nicolaescu

    Asa este, fiecare are parte si de bune si de rele. Imi este dor de vremurile acealea in care cand nu stateam pe afara, stateam cu facebook(cu nasul in carte):)

    1 iunie 2012 at 21:19
  • Reply Phantom

    Vad ca ai avut o copilarie foarte nazdravana ^^ si tu evitai sa-ti faci temele, si eu la fel, mai ales lecturile obligatorii >.> nu spuneam parintilor de ele, dar fiindca am o sora mai mare stiau deja ca urma sa le am =.=
    Preferam sa ma plimb pe bicicleta, chiar daca am avut parte de unele incidente minore… Sau ma jucam fotbal cu Casper 😀 e cel mai bun portar…de n-ar fi mancat mingea =))

    Apropo, imi place mult poza ta ;;) you’re so cute in it <3<3<3

    Kisses&Hagus! :-*:-*:-*>:D<

    2 iunie 2012 at 20:39
  • Reply Xaara Novack

    =)) Robert, acum generatiile tinere stau cu nasul in Ipad si in tablete. Sper sa nu fie generatii care sa aiba probleme de vedere mai tarziu.

    Phantom,nu stiu cum reuseai tu, dar eu n-aveam cum sa le ascund. Tata era obsedat sa fac temele cu el, era sever si isi dedica timpul sa-mi bage in cap matematica. A esuat, desigur. :)) Eu inca vreau o bicicleta, pentru ca in copilarie ai mei n-au avut bani sa-mi ia una. Pot spune ca e visul meu din copilarie inca, ce nu s-a materializat. Mersi! Kisses&hugs! :*:*:*>:D<

    3 iunie 2012 at 13:51
  • Reply Black Velvet

    Coatele si genunchii plini de rani erau si la mine un lucru ce facea parte din cotidian,caci nu puteam sta locului o clipa,alergam cat era ziua de lunga prin curtea blocului.Cu animalele eram si eu in aceeasi situatie,iar mama nu stia cum sa ma tina cat mai departe de ele ,de teama ca m-as putea alege cu vreun oaspete nepoftit,i.e vreun purecel :))) Insa in ceea ce priveste papusile,recunosc ,am avut cativa ani cand nu faceam altceva decat sa ma joc cu ele ,afara,pe paturica,impreuna cu fetele ce locuiau prin imprejurimi.Nu lipseau insa nici fotbalul cu baietii ori chiar badmintonul ,pe care nu-l las nici acum 😀
    Desenele cu Sailor Moon le-am prins si eu ,tin minte ca ii innebunisem pe parintii mei cu „puterea Moon” :))))) A fost o perioada frumoasa,de care imi amintesc cu drag de fiecare data 😀 :*

    12 iunie 2012 at 18:58
  • Reply Xaara Novack

    Black Velvet si tu ai avut o copilarie frumoasa. :)) aventurile cu patura afara cu fetele,ne grupam pe familii si cand plecam la cumparaturi si banii erau frunzele, mici si mari… pietrele erau paine =)) cate amintiri!

    Hmm…am o relatie ciudata cu papusile. Cand eram micuta, am avut o papusa de marimea mea, cu care ma jucam. Apoi cand am crescut si papusa a ramas mica, a inceput sa-mi displaca. Si asa s-a intamplat cu toate papusile de atunci. Nu-mi plac. Si dupa ce am inceput sa privesc primele filme de groaza :)) nici c-am mai vrut sa aud de papusi! Chiar si acum nu suport papusile, desi imi plac cei care colectioneaza papusi de portelan. Am o prietena care are o astfel de colectie.

    La Sailor Moon ma obsedau pisicile alea cu semiluna 😛 imi placeau la nebunie. desi uitasem partea cu „puterea moon” eu o tin minte pe aia cu „te pedepsesc in numele lunii” sau ceva de genul :)) frumoase amintiri! :* >:D<

    12 iunie 2012 at 22:24
  • Reply Black Velvet

    Daaa,ieseam afara si cu „vasele” si ne jucam de-a gatitul :)))
    Am avut si eu 2 papusi din acelea mari,le mai am si acum,una roscata ,iar cealalta bruneta.Erau cele ce-mi placeau cel mai tare,insa nu prea aveam voie sa ma joc cu ele,de teama ca le-as putea deteriora 😀
    Papusile de portelan sunt preferatle mele ,am si eu o astfel de colectie 🙂
    Despre pisicile cu semiluna nu-mi amintesc,trebuie sa recunosc 😀
    >:D< :*

    15 iunie 2012 at 16:46
  • Reply Xaara Novack

    Wow! si tu ai papusi de portelan :)) reminiscentele copilariei! >:D<

    17 iunie 2012 at 13:16
  • Leave a Reply