Xaara Novack Cum să mergi pe bicicletă, chiar dacă ești adult. Eu am învățat la aproape 30 de ani și a fost o experiență minunată, din care am învățat multe. Îmi doream asta de ceva timp și mi-am împlinit dorința! Știu că este ciudat pentru un adult să învețe abia acum să meargă pe bicicletă dar așa cu fost circumstanțele.
Ultima dată când am avut bicicletă a fost din aceea mică, cu trei roți, pentru copilași mici. Apoi degeaba m-am rugat de ai mei să-mi ia. Nu m-au băgat în seamă, erau ocupați cu munca. Să aducă bani în casă, să renoveze apartamentul… chestii care contează pentru adulți. Dorința copilăriei nu a dispărut însă, chiar dacă am ajuns adult.
Dacă ar fi să le dau un sfat părinților, deși nu am copii… Sfatul vine din partea unui copil care a crescut mare, ar fi să-și învețe copii să meargă pe bicicletă și să-i ducă la cursuri de înot. Pe lângă alte talente care le vor observa la odraslele lor, cred ca acestea sunt destul de importante.
Pe scurt, fiți atenție la dorințele lor. La rugămințile lor. Poate o bicicletă nouă nu vă permiteți, dar una second sau împrumutată sigur îi va bucura.
Am avut un vecin de treabă, când eram în școala generală, care a încercat să mă învețe. Mi-a împrumutat bicicleta lui și în acea zi am reușit să-mi țin echilibrul. Erau multe persoane cu mine atunci și când au început să țipe și să mă încurajeze, mi-am pierdut stăpânirea de sine și m-am oprit. Apoi nu i-am mai cerut bicicleta.
Dezavantajul de a învăța să «biciclești» ca adult este că nu mai ai acea dexteritate și flexibilitate din copilărie. Eu una nu pot să-mi dau picioarele peste cadru și să fac giumbușlucuri. Sau să îmi iau mâinile de pe cadru. Probabil aș cădea în nas și nu-mi doresc să am iar nasul spart. Am experimentat destul în copilărie.
Înainte de a scoate bicicleta la plimbare, am privit un tutorial pe youtube. Nu știam cum se face, cu ce se mănâncă și nici cum poți învăța ca adult, cum să mergi pe bicicletă. Să te sui pe ea și să pedalezi dintr-o dată știu că nu se poate…
Am învățat cum să merg pe bicicletă. Cu ocazia asta am învățat alte câteva lucruri:
Dacă vrei să înveți ceva cu adevărat, vei găsi o cale.
Niciodată nu este prea târziu să faci ceea ce ți-ai propus, chiar dacă uneori vei amâna sau îți va fi teamă. Cred că mai degrabă ar trebui să ne fie teamă că n-am făcut ceea ce ne-am dorit, decât de faptul că putem da greș. Din greșeli se învață, din absența lor, nu învățăm nimic.
Oamenii cu adevărat importanți, putem să-i numim mentori sau antrenori, te învață fără să ceară ceva în schimb.
Asta este pasiunea lor, nu-i o corvoadă și cred că asta îi diferențiază de cei care pretind sume mari bani. Sunt oameni cu vocație. Azi din păcate îi întâlnim rar.
Sunt puțini cei care se folosesc de experiența lor, o valorifică și o transmit mai departe celorlalți. Cred că potențialul există în fiecare dintre noi, important este să-l descoperim, să fim conștienți că putem mai mult și să nu fim delăsători.
Cu maracini in roti, intepaturi de tantar si niste vanatai p’ici colo dar tot ai reusit! BRAVOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO! >:D<>:D<>:D<:-*:-*:-*:-*
Cat despre invatat…da…putini sunt cei care predau de bucurie, pt ca asta le place, si multi sunt cei care au multe sa-i invete pe altii, dar nu si posibilitatea sa o faca.
Kisses and hagusssssssssssss :-*:-*:-* Congrats once again! >:D<>:D<>:D<
multumesssssssssssssssc :* :* :* >:D< >:D< you were with me all the way, so I felt safe ^.^
Yep. din pacate sunt putini oameni de vocatie in ziua de azi. Lots of kisses and hugs! :* :* :* >:D<