Mie îmi place cultura japoneză, enorm. Știți că majoritatea cărților la care fac recenzii sunt scrise de autori japonezi, mă uit la benzi desenate de japonezi, îmi place și muzica lor, per total este o pasiune. Și azi cât am fost să-mi fac ceva cumpărături în DM, mi-am dat seama de unele diferențe culturale, la noi ca țară în comparație cu alte țări (japonia este doar un mic exemplu)

 

La ce mă refer? Am ajuns la casă pentru a plăti ce cumpărasem și am rugat vânzătoarea să-mi dea o plasă pentru a depozita produsele. Logic, că nu avea. Avea doar din acelea care costă vreo 2 lei una… Mă rog, trecem peste asta, pentru că sunt acolo pentru a vinde, etc etc. Mi-am pus produsele în geantă, am făcut loc cu chiu cu vai și am plătit. Cât timp îmi luam restul, muierea se uita luuuuuung la mine. Se aștepta să-i mulțumesc.

 

Nu. Nu am să mai fac asta, am să încerc să schimb o meteahnă de ceva decenii, moștenită prostește de la umilii noștri bunici-părinți, să mulțumești pentru orice fleac. În special în magazine! Și deloc muierilor de la ghișee care pentru asta sunt plătite. Le urez maxim o zi frumoasă. Mai ales dacă sunt drăguțe.

 

În Japonia, și dau iar țara lor ca exemplu, ți se mulțumește ție, ca și cumpărător, că ai ales să dai banii tăi în locul respectiv. Că ai intrat acolo și nu într-un alt loc. Ești apreciat pentru asta. Nu cred că sunt prea pretențioasă sau că aș avea o logică șchioapă.

 

Voi ce părere aveți?



Comments

comments

avatar
Despre Xaara

Bloggeriță din 2009, artist mâzgălitor încă din copilărie devenit art terapeut ca adult. Mămică a 9 pisici și 2 câini, toți de rasă nobilă adoptabilă.
Mă poți susține apăsând butonul din dreapta și poți face o donație către mine. Banii sunt investiți în boabe pentru blănoși, materiale pentru sesiunile de art terapie cu copii sau în a plăti hosting-ul acestui blog.
Mulțumesc oricum pentru vizită și te mai aștept!

2 Comments

  1. avatar

    Îmi aduce aminte de o întâmplare din Câmpina, m-am dus la un magazin de colț, neimportant, nu era supermarket, un butic de colț acolo. Era o doamnă care stătea pe un scaun, ceva mai în vârstă. Am zis sărut-mâna și am cerut un pachețel de șervețele pentru nas și când am văzut că se ridică am spus că-mi pare rău că se ridică doar pentru atât.

    Răspunsul doamnei m-a uimit:
    Tinere, nu ai de ce să-ți cer iertare, eu îmi fac treaba și eu îți mulțumesc că ai cumpărat și pachețelul acesta. 50 de bani face și să ai o zi bună!

    True story!

    1. avatar

      Wow! Much wow. Femeia aia chiar era trecuta prin viata si stia nu doar valoarea banilor cat si valoarea omului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.