Xaara Novack O nouă degustare de vin a avut loc săptămâna trecută și trebuie să recunosc, fusesem entuziasmată că urmează încă un eveniment special, al blogosferei craiovene. Crama Domeniile Averești au pregătit vinuri interesante, nu am apucat să le degust pe toate, însă primele două, care au fost albe, ambele mi-au mers la suflet! În caz că nu știți, ador vinul alb! Iar acestea au fost fenomenale!
Crama Domeniile Averesti
Nu mai auzisem de ei până acum. De regulă la cumpărături nu prea trec pe la raftul cu băuturi alcoolice. Se pare că va trebui să remediez situația cât de curând și să umplu lacunele. Mai ales că vinurile românești au acel ceva special, al lor. Sunt mai plăcute, nu par forțate, le simți naturale, ca vinul de casă.
Undeva în nord – est, către Iași în sus, se află Podgoria Huși, unde este Centrul Viticol Averești. Vița de vie a fost cultivată acolo, în inima zonei culturii Cucuteni, de mii de ani. Însemnări despre vinurile locale s-au găsit în manuscrisele cronicarilor, însă totul a luat o amploare mai mare în 1874. Atunci boierul Stefan Negruzzi împreună cu oenologul René Faure au intuit că terroir-ul zonei este unul propice pentru a integra concepte și practici din viticultura modernă.
Francezului i se datorează renașterea soiurilor de vin vechi românesc: Zghihara și Busuioacă, reintroducând totodată și soiurile franțuzești de Merlot, Cabernet și Aligote.
Crama Domeniile Averesti: Zghihara sec
A fost cel care m-a cucerit din prima, datorită prospețimii. Este un vin ușor, care se poate asorta la orice carne de pasăre sau pește, tipic vinurilor de genul acesta. Nu mi s-a părut un vin foarte acid și n-a avut un corp greoi. Este un vin răcoros, de fructe proaspete și lămâie. Potrivit de zi cu zi.
Deși este un vin sec, are și ceva note dulci care-l fac foarte plăcut și ușor de băut. Indiferent că îl asociația cu brânzeturi sau cu carne, se va potrivi la orice masă. Eu l-aș potrivi inclusiv cu salate, datorită notei ușor astringente de lime. Dar asta așa, ca detaliu personal.
Camembert – Ile de France
Știți că îmi place brie la nebunie, dar uneori schimb paleta. Și atunci mă delectez și cu camembert, care este o brânză la fel de moale și catifelată. Ambele sunt perfect aromate, și merg de minune cu struguri sau cum le-am mâncat eu recent, cu mere!
Camembert este o brânză franțuzească, evident, care s-a născut la sfârșitul secolului XVIII. Legenda spune că a fost concepută prima dată de Marie Harel, soția unui fermier din Normandia, sub îndrumarea unui preot originar din regiunea Brie. Indiferent, este o brânză faimoasă, tipică franțuzească. Și delicioasă!
Dulce, fără a fi foarte copleștioare, are un gust subtil de ciuperci cu un retrogust lung, umami. Este un tip de brânză care te va cuceri inclusiv prin mirosul ei. Deși inițial este slab, odată ce devine o brânză maturată, capătă și un iz intens de brânză tipică. Pe deasupra ei se formează o crustă de mucegai alb, care o face atât de bună la gust. Simți cum ți se topește lent în gură, iar vinul o face cu atât mai puternică.
Despre Casa Ghincea nu prea am multe lucruri de spus. Localul nu este foarte primitor, la etaj nu au dorit să servească mâncare. Au avut un singur chelner sau un tip în tricou care părea depășit de situație. Poate dacă era un loc mai primitor n-aș fi plecat atât de repede. Chiar jos la recepție, după ce am cerut un meniu am fost lăsată să aștept minute în șir fără să mă întrebe cineva dacă doresc să comand ceva. Ca apoi tipul de la bar să ia comanda altcuiva, venit după mine. A fost destul de enervant.
N-am mers niciodată la Casa Ghincea, dar nici că le voi călca pragul.
În fine, să revenim la vinurile noastre!
Trei cuvinte la final
-
Vinul preferat – Dinamism
-
Camembert – Catifelat
-
Asocierea lor – Vibrantă
