Follow:

Octavian Paler – Viața pe un peron

 Cine nu a citit măcar o carte de Octavian Paler până acum, ar trebui să înceapă. E un autor pe care îl recomand tuturor celor care au nevoie de o voce sinceră, nici prea tristă, nici prea optimistă, dar cu o notă de realism pur, în ciuda ficțiunii cu care acesta e îmbrăcat pentru a fi cât mai simbolic posibil. Esența are relevanță în ultimă instanță.
Viața pe un peron mi s-a potrivit. Asta pentru că pe un peron aștepți mereu trenul. Aștepți, acesta e sensul. Eu așteptam în primul rând să citesc cartea. Plus de asta, Octavian Paler ne aduce prin cuvintele sale în aceeași sală de așteptare. Că suntem singuri sau cu Eleonora lângă noi, facem același lucru. Așteptăm.
Toată viața facem asta, e un fel de principiu existențial. Aștepți să mergi undeva, aștepți pe cineva să apară, aștepți să scapi dintr-un impas, încât ne învârtim în acel cerc al așteptărilor. «E greu de trăit pe un cerc, domnilor.»
Azi e mai dificil să distingi mangustele perfecte de cele imperfecte, pe cei cu șerpii la sân sau îmblânzitorii care așteaptă victimele. Azi lumea îmi pare o anarhie perfectă. Toți îi sunt victime, fiecare naș își are nașul, fiecare îmblânzitor va fi victimă și invers, la fel cu fiecare mangustă perfectă va deveni imperfectă. Nimic nu mai are un sens prestabilit.
Iar țipătul femeii din frizerie s-a propagat în fiecare din cei pe care îi întâlnesc, deși par muți, sau par a vorbi altă limbă. E același țipăt al neputinței.
«…oamenii sunt siliți uneori să străbată un coșmar. Dacă au noroc să iasă din el nemutilați, pot spera din nou»
Capete cad și vor cădea în continuare. Poate că unii și-l bagă singuri sub ghilotină, făcând semn călăului să lase lama să cadă. Deși în trufia lor au impresia că sunt pe un podium, se află deasupra tuturor. Robespierre, La Mole, și mulți alții nu sunt decât niște jucării ale istoriei, despre care își dau cu părerea mici păcătoși ca mine.
« Și există dreptăți care s-au făcut cu aceeași răceală ca și nedreptățile. Dreptatea a fost uneori la fel de crudă ca și nedreptatea.»
Poate că e mai bine să îți găsești o peșteră a tăcerii. Căci singurătatea ne caută la orice pas, și ne amintește că am venit singuri pe lume, și că vom pleca, tot singuri.
Iar lumea asta, nu ne garantează nimeni că e vie, la fel cum nu ne garantează că nu e moartă. Doar pentru că vedem, atingem, și dăm sens unor cuvinte, asta nu înseamnă că ele nu vor mai fi, la un moment dat, pentru noi, când nici noi nu vom mai fi pentru ele.
Poate când vom înceta să așteptăm aici, vom trăi acolo. Când vom ajunge la destinație…
Am găsit cartea lui Octavian Paler la reducere! Spor la citit!

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

4 Comments

  • Reply Mihaeladm

    Frumos blog, Xaara.
    Am ajuns la el datorita lui Lillee, unde am vazut din comentarii ca avem o pasiune comuna : ne distram uitandu-ne la politica.
    Iar cand am ajuns aici chiar am gasit mai multe pasiuni in comun (nu si poezia, e adevarat), asa incat voi reveni.
    Totusi, greu, greu de tinut minte numele blogului. De la ce vine, daca nu-s indiscreta.
    Eu Novack nu am auzit decat de o actrita clasica, Kim Novak. Dar xaara mi-e cu totul necunoscut. 🙂

    3 august 2011 at 17:28
  • Reply Xaara Novack

    Mihaeladm, multumesc din sufletel! 🙂 Ma bucur ca m-ai regasit prin Lillee,e una din persoanele al carui blog il citesc de cum vad ca a postat ceva.
    Oh,da. Politica, desi o abordez destul de subtil in postarile mele, caci ma feresc sa-mi sara unii sau altii in cap, e un subiect care ma preocupa la nivel cotidian si intuitiv.
    Nu esti deloc indiscreta. Xaara Novack este pseudonimul meu.
    Novack este varianta americanizata a numelui cartierului in care am copilarit (Brazda lui Novac) iar Xaara de la desertul Sahara, mai mult simbolic si negativist. Mea culpa.
    Pana sa ajung la varianta finala, mi-am tocit creierasii si cu alte nume. Dar acesta ma defineste in totalitate.
    >:D< Te mai astept! Si o sa iti lecturez cu placere blogul. In special ceea ce citesti si parerile tale despre politichie.

    3 august 2011 at 17:53
  • Reply Lillee

    Ma bucur nespus ca prin intermediul blogului meu, voi doua ati putut lua legatura. Chiar aveti multe pasiuni comune. 🙂
    Cat despre Octavian Paler, recunosc, rusine mie… nu am citit mai nimic. Ma apuc, promt!

    4 august 2011 at 17:03
  • Reply Xaara Novack

    Multumesc mult! 🙂 Si eu ma bucur.
    Lille, nu-i bai. Ai destul timp sa-l citesti, daca ti-e mai rapid ii poti citi din poezii. Si acelea sunt foarte frumoase.
    Nici eu nu stau asa bine la capitolul citit toti autorii, si eu mai vad pe altii citind autori pe care spre rusinea mea, nu-i cunosc (poate si pt ca sunt vii) :)) Si cartea asta, am inceput-o de acum un an, si o aveam cumparata de doi ani. Deci…da. >:D<

    4 august 2011 at 17:56
  • Leave a Reply