Xaara Novack Filmele și cărțile te hrănesc energetic. Vă zic asta fix la început de an pentru a vă insufla și mai multă motivație pentru citit și pentru cultură, implicit. Ele oferă acea conexiune cu mentalul colectiv, tocmai de aceea ne trezesc emoție, pasiune sau noi idei. Este ca atunci când nu prea mai știi ce să faci cu viața ta după ce ai terminat de citit o carte bună, sau de privit toate sezoanele unui serial.
Spun asta pentru că fix așa sunt filmele animate de la Studiourile Ghibli. Sunt o sursă inepuizabilă de inspirație, cultură și inspirație. Chit că le privesc pentru a treia sau a patra oară, mereu mă minunez de câte o idee nouă sau o revelație proaspătă.
Eu l-am privit la Inspire Cinema Craiova, cu popcorn din plin și ceva suculeț să mă hidratez bine ca să rețin toate detaliile interesante!
Băiatul și Stârcul, filmul animat Ghibli în 2024
Dacă aveți impresia că este un anime copilăros, o prostie la care adulții n-au ce să caute, zic să închideți căsuța de aici și să vă faceți singuri o favoare.
Producția acestui anime a durat șapte ani și a fost desenat parte cu parte, de mână. În dulcele stil clasic adicătelea. Și la realizarea sa au contribuit cam 60 de ilustratori, desenatori japonezi și până la momentul actual este cel mai scump anime realizat în țărișoara lor. Asta pentru o vedere de ansamblu, ca să știți ce ați ratat sau în alt spectru, de ce v-ați bucurat.
Temele Ghibli observate în Băiatul și Stârcul
Studiourile Ghibli vin mereu cu teme de viață, filosofice dacă vreți. Momente care îți dau de gândit, care clar stârnesc în tine emoții viscerale. Tocmai de aceea s-a creat un adevărat cult în jurul anime-urilor Ghibli. Pe lângă păstrarea lumii magice interioare, hrănirea copilului interior și dragostea pentru tot ce ne înconjoară, am să subliniez ce teme am observat eu în Băiatul și Stârcul.
Tema pierderii
Aici mi s-a părut esențială ideea de pierdere. Suferința pe care o avem atunci când cineva drag moare și etapele prin care trecem până a ajunge la acceptare. Cel puțin așa am perceput eu această „trecere” pe care o are personajul principal, Mahito. Este pasajul de la băiatul ezitant la adolescentul curajos. Lumea simbolică în care se avântă este și una interioară. O lume fantastică în care se poate ajunge doar prin ajutor.
Aici intervine Stârcul, ce în folclorul japonez simbolizează o ființă divină care poate traversa cele trei lumi ale elementelor: apă, aer și pământ. În anime Stârcul primește calități umane, prin creatura care îi îmbracă costumul de Stârc. Am să mă rezum aici și să nu dau alte spoilere.
Tema curajului, frica de a-i pierde pe cei dragi este mai mare decât teama de necunoscut
Este o temă subtilă, frica ce îți dă o putere enormă. Un curaj de a te avânta în luptă cu riscul de a pierde. Un foc interior ce te mistuie, cu care ai șansa să-i salvezi pe cei din jur. Ca să mai adaug o referință.
Hayao Miyazaki este recunoscut pentru acest impact pe care îl are asupra audienței. Lume magică a lui Mitazaki este una comună, Supraconștientul. Locul în care se nasc idei, unde se deschid uși către portaluri ce ne poartă prin diverse lumi imaginare.
Simbolistica turnului
Turnul este un simbol care mi-a dat de gândit, mai ales că se întâlnește inclusiv în tarot. Așadar ține de psihologie, de ancestral și de afirmarea arhetipurilor din mintea subconștientă. Un turn se construiește țintind sus, în speranța atingerii perfecțiunii. Scările din turn sunt adesea o spirală, o urcare continuă. Iar când turnul se sfărâmă poate fi datorită nouă sau a circumstanțelor. Este semnul unui nou început.
Perfecțiunea este o iluzie. Cu toate astea, suntem atinși de perfecțiune. Asta a fost concluzia mea când am văzut inscripția din turnul în care ajunge Mahito. Un citat din Infernul, de Dante Aligheri: „Facemi la divina potestate” tradus „Puterea divină m-a creat”. Și asta în sine ne aproprie de perfecțiune.
Nu o să menționez asemănările sau diferențele dintre alte lumi simbolistice, tipice Ghibli. Ci doar modul în care Miyazaki atrage atenția asupra fragilității lor. Aceste lumi magice au nevoie de creatori responsabili și înțelegători. Ficțiunea există în paralel cu realitatea, sunt într-o perfectă conexiune.
Vindecarea. Catharsisul.
O temă interesantă a lui Miyazaki este ideea de vindecare. Lumea din interior o vindecă pe cea din exterior. Creația, imaginarul vin să vindece realul, să restabilească echilibrul. Cele două lumi se completează una pe alta.
Rămas în imaginar, într-o lume fără conexiuni reale, probabil că n-ar fi existat vreo forță de decizie. Catharsisul și vindecarea. Ele se produc prin depășirea unor traume ancestrale. V-am zis că par a fi niște simple desene animate, dar pe departe de așa ceva. Au o profunzime care ajută la găsirea de perspective noi. Dacă ar fi să aseamăn filmele animate Ghibli cu o carte de tarot, ar fi Spânzuratul. Pentru că el privește lumea cu susul în jos, fiind spânzurat voluntar de glezna unui picior.
Scena preferată
Filmul animat poate părea criptic pentru persoanele care privesc viața într-un mod practic. Nu prea le va oferi o satisfacție clară. Este nevoie de o deschidere aparte și de flexibilitate în gândire, să depășim cumva acea barieră de – este doar un desen animat.
Warawara, sufletele care plutesc în rai pentru a se naște a fost momentul meu preferat. Lăsând la o parte nostalgia, mi se pare interesantă ideea că nu toate sufletele ajung să se nască. Unele ajung mâncate de Stârci. Ideea creației este puternic accentuată aici. Stârcii nu pot mânca peștele, iar aceste warawara se nasc eviscerând peștele. Un lanț slab sau un ecosistem destabilizat. Nu există un consum conștient, un echilibru. Iar atunci când consumăm mai mult decât ne este necesar, vin repercusiunile. Există un echilibru în viață și în moarte.
Wara poate însemna râset în japoneză. Ceea ce mă îndeamnă să cred că micii warawara sunt suflete pure, bucuroase și fericite. Închei cu acest gând. Pentru că înainte de a ajunge aici, am fost perfecți. Nu am avut nevoie de bani, putere sau alte lucruri lumești. Nu este rău să ne dorim abundență sau fericire. Toate vin echilibrat, respectând ecosistemul, Creația.
Love ya!
