Xaara Novack Imposibil să-mi aduc aminte cum am ajuns să cumpăr minunăția scrisă de Daniel Goleman. Probabil influențată de blogosferă, ca de obicei. Însă, nu am nici un regret! O adaug la cele câteva cărți motivaționale pe care le am în colecție. O colecție care începe să se dezvolte.
Trebuie să recunosc, subestimam cărțile motivaționale în trecut. Mă gândeam că nu spun nimic în plus față de ceea ce intuiam eu că ar fi bine și că ar fi o totală risipă de bani să le cumpăr. Nimic mai greșit! Recent am dat peste niște cărți foarte bune, care m-au ajutat să-mi deschid oarecum, ochii minții. Ca să fim așa, simbolici. Sunt adevărate comori pentru cei ca mine, care au nevoie de un imbold, o motivație în plus să o apuce într-o direcție sau alta. Și da, uneori îți spun lucruri pe care le știi, sau le intuiești, dar sunt dăți în care avem nevoie de acea confirmare!
Daniel Goleman – Focus sau motivația ascunsă a performanței
Focus a lui Daniel Goleman este o carte despre atenție, performanță, sisteme mentale și acea viziune de ansamblu care adesea ne lipsește. Ne este greu să vedem pădurea de copaci. De aceea, de multe ori este nevoie de efort pentru a putea privi din interior către exterior.
Într-un podcast recent, îl găsiți pe Spotify și se numește How to be awesome at your Job, cred că prezentatorul a spus o vorbă de duh: ” Flow follows Focus „. Ca să traduc pe românește, starea aceea de inspirație ca urmare a atenției sau concentrării asupra unui lucru. Acea stare ciudată în care lucrul tău capătă continuitate, devine totul atemporal și te cufunzi cu totul într-o lume plăcută. Ni se întâmplă rar, ce-i drept, dar așa aș defini ideea de flow to focus.
Daniel Goleman este desigur, mult mai complex. El distinge trei tipuri de atenție: cea orientată asupra propriei persoane, cea empatica, orientată către ceilalți și cea îndreptată către mediul înconjurător. Această triadă este precedată de o alta: concentrarea, atenția selectivă și conștientizarea deschisă.
Autorul ne spune că atenția este precum un mușchi. Dacă nu este folosită, ea se atrofiază!
Un alt citat pe care Daniel Goleman ni-l dă, este al lui Yoda: „Felul în care îți concentrezi atenția, este realitatea ta”. Și are dreptate. De cele mai multe ori ni se întâmplă să ne apucăm de mai multe lucruri de-odată, să ne pierdem concentrarea în cele mai inoportune momente și să avem un declin al atenției.
Puterea noastră de concentrare a devenit din ce în ce mai slabă. Suntem asaltați de imagini, știri, reclame și nu avem timp suficient pentru a reflecta asupra sensului lor real. Adică atenția noastră selectivă are de suferit. În loc să ignorăm acei stimuli care ne bulversează mintea și să ne concentrăm asupra unei ținte, adesea ne lăsăm duși de val, luăm decizii pripite sau reacționăm pe baza emoțiilor.
Atenția de sus și de jos – este partea care mi-a plăcut enorm, pentru că astfel mi-am dat seama de ce unii dintre semenii mei sunt mai slab pregătiți sau reacționează într-un mod greșit. Să o luăm pe împărțite:
Mintea de jos
- Rapidă
- Involuntară și automată, mereu în priză
- Intuitivă prin rețelele de asociere învățate
- Impulsivă, este condusă de emoții
- Obișnuită cu rutina și pilotul automat
Mintea de sus
- Lentă
- Voluntară și spontană
- Depune efort considerabil
- Sediul autocontrolului care poate stăpâni rutinele automate
- Reduce la tăcere partea emoțională
- Capabilă să învețe modele noi, să aplice noi planuri și să fie responsabilă pentru decizii spontane
Mintea de sus în jos este definită de Daniel Kahneman ca fiind un „personaj în rol secundar care crede despre sine că este protagonistul”
Sistemul de jos în sus este desigur, cel mai dezavantajos. Este responsabil pentru impulsul nostru de a cheltui peste măsură, de a avea dependențe sau de a ne grăbi nejustificat. Așa că, dacă întâlniți semeni de genul, să știți că științific vorbind, sunt primitivi. Sistemul lor de atenție și adaptare la realitate funcționează exact așa cum funcționa cel al strămoșilor noștri. Nu s-au adaptat deloc la vremurile actuale.
În trecut aveam nevoie de un sistem de jos în sus pentru a fugi din calea amenințărilor sau pentru a căuta hrană. Însă lumea actuală, este mult mai complexă. Avem nevoie de sistemul de sus în jos pentru a contracara emoții sau impulsuri. Toate acele rutine care nu ne sunt deloc benefice.
Daniel Goleman dă exemplul sistemului nostru nervos involuntar care învață încontinuu. Știe ce se petrece în jur, chiar dacă atenția noastră este îndreptată către alte lucruri. Ne gândim la alte lucruri în timp ce lucrăm la job sau în drum spre casă. Acest sistem este unul slab, pentru că pierdem din vedere lucruri pe care în mod specific nu le observăm.
Mai mult decât atât, suntem predispuși la emoții atunci când mintea noastră hoinărește. Suntem distrași sau copleșiți, ajungând să cumpărăm mai mult decât avem nevoie, să mâncăm deși suntem deja sătui sau să cădem pradă altor vicii.
Angajarea activă a atenției de sus în jos este un antidot pentru această zombificare a omului modern. Adică, renunțarea la automatisme și adoptarea unei stări de vigilență.
Există și o parte benefică!
Cu toate astea, Daniel Goleman recunoaște că există și stări benefice, care ne ajută. Mintea care hoinărește este una dintre aceste stări. Persoanele care sunt capabile să își odihnească atenția în acest mod deschis, observă mai mult din ceea ce se petrece în jurul lor. Este o stare de spirit deschisă, astfel că reușim să îmbrățișăm mai bine emoțiile noastre, gândurile, amintirile. Percepem mult mai bine decât am face-o atunci când deja suntem prinși cu o activitate anume.
Faimosul dicton al lui Freud, „Unde este subconștient, acolo este și ego” vorbește de la sine despre această luptă dintre cele două sisteme de sus și de jos.
Egoul este acela care ne ajută să economisim bani, să nu ne aruncăm spre un produs lăudat de toată lumea doar de teama de a rămâne pe dinafară, ne ajută să avem o siluetă frumoasă și să ne folosim în mod eficient timpul.
Mai multe despre atenție și lucrurile benefice pe care ea ni le aduce, atunci când învățăm să o folosim, descoperiți în cartea lui Daniel Goleman, Focus. Vorbește în cartea sa despre empatie, despre inteligență emoțională, despre cum se descurcă liderii atunci când vine vorba de atenție și multe alte lucruri interesante. Ar fi păcat să nu o lecturați și voi!
