Jamiroquai la Mamaia

Jamiroquai

Dacă vă întrebați pe unde mi-au umblat piciorușele zilele acestea cât n-am am codit la postări pe blog… Am fost să-mi văd idolul în concert. În sfârșit Jamiroquai a ajuns în România!

Am ajuns acolo devreme, fiind fană fidea, îmi doream să prind loc în fața scenei. Ceea ce s-a și întâmplat, și ca o paranteză, încă mă mai dor mâinile, căci uneori le sprijineam de gardul de protecție.

Momentele de așteptare au fost întrerupte din când în când de un elicopter negru. M-am gândit că Jay Kay, vocalul trupei, a pilotat deasupra mulțimii. Fiind pasionat de viteză, mașini de curse știu că are și permis de pilot. A făcut câteva cascadorii, ce s-au lăsat cu momente de exclamații și suspans. Pot să spun despre trupă, că știu să se facă așteptați.

În deschidere au cântat Moonlight Breakfast. Despre ei nu mă pot exprima mai cuprinzător, fiind primul lor concert, iar eu nemaiauzind de ei…din păcate. 

Plus că nu am așa un atașament imediat față de trupe românești doar pentru că sunt românești. Las un – benefit of the doubt – cum ar zice americanul. Ce am observat? Ca un simplu spectator, aflat acolo pentru altceva… Instrumentația lor era destul de…puerilă, comparată cu aparatele aduse de englezi.

Știu, îmi veți spune că erau la început de drum, bla bla bla! Nu dau vina pe ei. La noi se face muzică în alt mod. Se investește în comercial. Muzica lor este mult prea bună pentru consumul de rând. Nu e vina doar a trupei ci și a multor altora care ar trebui să investească în trupe care să cânte. Muzică la instrumente. Ar fi păcat de vocea solistei.

Muzica lor însă e destul de frumoasă, merită ascultată, solista cântă bine și vocea ei îmi amintește oarecum de o combinație de Amy Whitehouse și Gabriella Cilmi.

Moonlight Breakfast

 

Apoi a venit rândul lui Jamiroquai. Cu toții ne-am entuziasmat la vederea lor. Încă nu îmi vine să cred că am ajuns să-l văd pe Jay Kay la un metru și ceva de mine.

Era exact așa cum îmi imaginasem încă din școala generală. De atunci am devenit un fan care a crescut cu muzica lor. Am crescut cu ei, m-am maturizat și muzica lor încă reprezintă parte din mine. Asta spune multe despre un artist. Nu i-am lăsat în spate, ca un moft al copilăriei sau adolescenței. Sunt o trupă specială, și merită apreciați.

Încă din anii `90 Jamiroquai trăgea atenția asupra abuzurilor și a daunelor pe care le aducem mediului. Jay Kay este membru Green Peace de altfel. Nimeni până atunci nu dăduse un semnal de alarmă prin muzică.

Puțini i-au luat în seamă. Cei care privesc videoclipurile lor vechi cum ar fi Emergency on Planet Earth sau When you`re gonna learn? se vor lovi de imagini care în ziua de azi le vedem atât de des la știri. Din păcate, nu ne mai mirăm. Au fost mereu cu un pas înaintea celorlalți și s-a văzut.

Muzica lor este o combinație de funk, jazz, soul și tot ce au ei mai bun. Incluzând și un instrument tipic indigenilor australieni, didjerido. Jay Kay o numea mai demult acid jazz, dar nu mă bag în a-i categorisi, nu-i domeniul meu…

Momente speciale la concert au fost destule cât să ne facă să-i aclamăm. Mingile fosforescente i-au făcut să zâmbească, iar Jay s-a distrat copios să le plaseze în public.

La fel și steagul aduși de fani pe care scria Jamiromania. Steag pe care la încheierea spectacolului l-a sărutat. Sunt sigură că l-a păstrat ca amintire. La știri spunea că au fost peste două zeci de mii de oameni la concertul său. Eu știu că la final, mulți nu vroiau să plece. A revenit cu White knuckle ride și a cântat pentru că nimeni nu pleca.

 

Jay Kay

Jamiroquai

 

A fost minunat, mi-am îndeplinit una din dorințe, așa că mulțumesc Orange și Jamiroquai. În viață concertul acesta era printre puținele lucruri pe care am vrut să le bifez ca îndeplinite.

 



Comments

comments

Xaara Novack

Marketing Specialist si partener certificat Google, pasionata de acuarela, colaje si videoblogging.

Related Posts

Discussion about this post

  1. Phantom spune:

    Daaaaa, fazele cu elicopterul au fost tari :)) Dar ar fi fost si mai si daca JK ar fi luat macar si cativa fani la plimbare/zbor cu el B-) Iti dai seama, sa vezi „marea” de sus? ;;)
    Despre trupa care cantase in deschidere…tipa avea voce buna dar, muzica si sunetul au fost cum au fost…au cam eclipsat-o, iar tinuta ei a fost un fashion-disaster, call Stacey and Clinton! X_X

    Concertul insa a fost super! Pentru fazele cu balonul si steagul Jamiromania ii felicit pe cei care venisera cu ideea. Dar ai uitat sa mentionezi accentul de „Jack Sparro” a lui JK =)) a fost tare amuzant, si mi-a placut cat de acasa se simte pe scena…lejer de tot. Chiar daca nu am prea dat din palme sau n-ma topait, m-am simtit tare bine (oboseala + alte dureri)!
    He’s a GREAT performer! It’s obvious that he adores what he’s doing! ^^

    What’s nyext on your list of „Things to do?”;;)

    Ti pup ti pup! >:D< :-*:-*:-*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Latest Stories

Search stories by typing keyword and hit enter to begin searching.