Robert Vladu, Sub negrul ceas al blândei nopți un volum de poezii magice, pline de amor și armonie. Subtilități ascunse printre cuvinte, imagini care înobilează inima și te fac să resimți emoțiile adolescenței, trăiri intense și pline de puritate.
Pe Robert Vladu îl aveam în lista de Facebook. Cred că a fost un noroc că i-am dat add, poate pentru că are un wall plin de evenimente interesante, culturale care mi-au atras atenția. Apoi m-a contactat pentru o colaborare și am descoperit că este actor, un actor care se dezvăluie prin acest volum de poezii.
Pentru că ne-am văzut personal, am avut răgaz, în timp ce ploua torențial, să-i pun câteva întrebări legate de poezie. Am descoperit că scrie din clasa a XII – a și că poezia i-a fost refugiu. Înțeleg de ce, la fel am simțit și eu atunci când citeam sau scriam. Poezia pentru mine încă reprezintă un refugiu, un loc în care cuvintele se împletesc cu imaginile și mintea pășește către o lume a creației. Unde este liberă. Liberă să viseze, liberă să iubească, liberă să creadă…
Hai să vorbim și despre carte.
Robert Vladu, Sub negrul ceas al blândei nopți
Este o carte de poezii clasică, însă foarte foarte profundă. Ce îmi place la aceste poezii este capacitatea de a captiva cititorul printr-un vizual pur. Este ca și cum cineva te-ar scălda într-un râu cu cele mai pure și simple sentimente. Sunt momente în care râul devine puțin învolburat și pasional, însă nimic care să-ți provoace frică. Din contră, îți provoacă și mai mult imaginația.
Pe lângă acest mod vizual de a cuceri cititorul, Robert Vladu are și o armonie în versurile sale. Poate că este clasică, eu o văd chiar matematică. Pentru că eu personal așa privesc poezia, ca o îmbinare între cuvinte și cifre. Rimele pentru mine sunt ca niște cifre.
Iar Robert Vladu reușește să le armonizeze într-un mod specific.
Trebuie să recunosc, au fost strofe la care m-am pierdut în descriere sau în simbolistică. Nu pentru că ar fi o poezie greu de citit, ci pentru că nu am mai citit astfel de poezii din facultate.
Specificul poeziilor lui Robert Vladu, Sub negrul ceas al blândei nopți
Îmi place că printre versuri diafane, pline de amor sau melancolie, se strecoară și versuri care povestesc despre revoltă, ieșirea din amăgire, ură, haos sau revoltă. De asemenea îmi place că totul vine într-un crescendo, pe măsură ce citești cartea pășești de la acea naivitate simplă către o maturitate conștientă.
Iar totul se termină apoteotic cu un Crez. N-am să vi-l pun aici desigur, vă las doar un teaser cu cartea. Nu vreau să fac spoilere. Mai mult decât atât, poeziile trebuie apreciate la adevărata lor valoare. Este foarte greu să scrii poezii, să găsești armonia cuvintelor și însemnătatea perfectă potrivită cu sentimentele interioare.
Așadar, recomand cartea lui Robert Vladu, Sub negrul ceas al blândei nopți. Mai ales dacă sunteți ca mine și ați luat o pauză de la poezie. Întotdeauna mi se pare fascinant să ajung iar să mă scald printre cuvinte. Este ca o mare specifică, unde mergi să petreci o mini – vacanță, tu și mintea ta. Imaginația ta.
Poezia scoate din noi acele sentimente veșnice. Pe care uneori uităm că le trăim sau le-am trăit. Este vraja care ne aduce înapoi către casă.
Robert Vladu, Sub negrul ceas al blândei nopți este publicată la Editura Brumar, Timișoara. Are 75 de pagini cu tot cu cuprinsul și prefața. Este una dintre acele cărți cu poezii ale căror versuri le subliniezi și la care revii atunci când treci prin trăiri intense.