Se fac unsprezece luni, în curând va fi un an de când am început să fac vlogging. Experiența este una diferită, la început a fost foarte greu să vorbesc, să conștientizez faptul că mă adresez multor persoane, care se vor uita la mine. Apoi, mi-am dat seama că cei care îmi sunt privitori sunt la început prietenii mei, cei din jur care mă cunosc cât de cât. Astfel, din dorința de a fi aproape de ei, unii fiind peste hotare, am început să comunic mai mult.
De ce m-am apucat de vlog? Pentru că am vrut să strâng oarecum tot ce mi se întâmplă mie special, mai bun sau diferit, în secvențe video. Să păstrez acele momente importante și să dau ocazia celorlalți să fie alături de mine. Încerc să fac în așa fel încât să mă rup de dificultăți, de tot ce se întâmplă tragic și să le arăt că există oameni buni. Că trebuie să ne bucurăm de ei, de prieteni, de clipele când un străin se poartă frumos sau viceversa. Pe scurt, să vedem partea plină a paharului.
Anul acesta a fost unul greu, trist, dar m-am simțit foarte puternică. Am primit energie pozitivă de la mulți oameni din jurul meu. Ei mi-au fost sprijinul. Și le mulțumesc!
Primul meu vlog a fost despre un eveniment important în viața mea. Prima mea expoziție, au fost ilustrații la care am lucrat de mult timp și am avut norocul ca oameni speciali să țină seama de faptul că ele merită expuse. Alături de mine au fost cei de la TRADEM și Bloggerii Craioveni, pe care desigur, îi veți vedea mereu în vlogurile mele.
Emoțiile au fost foarte mari. Și acum am emoții atunci când deschid camera și încep să filmez. Pentru că treptat, privitorii sunt din ce în ce mai mulți și vor fi și mai mulți. Realizez că poate ar trebui să mă port într-un anume fel, sau poate că fiecare are diferite așteptări și până la urmă, încerc să fiu eu. Pentru că țin mult la ceilalți și nu mi-este teamă să fiu nemachiată, să fac o glumă mai blondă (așa cum sunt eu) sau să vorbesc mai diferit când mă adresez animăluțelor mele. Cine are animale știe că uneori le alintăm cu o voce special concepută pentru ele. Este by default.
Nu aș fi putut face asta dacă nu aveam o cameră bună, iar pe viitor vreau să investesc în asta, pentru că îmi place. Tehnologia avansează și apoi, sunt cu ochii pe profesioniști pentru a face diferențele. Vreau lumini, o cameră mai bună şi alte detalii care fac sunetul să fie mai clar. Am atins doar o porțiune mică din ceea ce vreau și pot să fac. Vreau mai mult. Pot mai mult.
Până la urmă, suntem cu toții diferiți. Și imortalizăm diferite clipe care le considerăm importante și pe care le revedem cu drag, indiferent de format. Voi ce momente speciale ați imortalizat? Fie că este vorba de foto, video sau audio! (Eu am păstrat și înregistrarea audio a colegei mele de liceu care ne spunea o rețetă asiatică, așa că nu vă fie teamă, nu sunteți singurii!)
