strawberry shortcakes
movies

Strawberry Shortcakes / Sutoroberii Shooto Keikusu

Strawberry Shortcakes este un film despre care am vrut să scriu demult. Mereu am amânat din câte un motiv. În sfârşit, l-am revăzut iar, şi de data asta nu-mi scapă ocazia să-mi las părerea aici. Este o dramă japoneză, deci, pentru cei ce nu gustă filmele asiatice, nu-l recomand.

Strawberry Shortcakes

Are la bază scenariul din manga cu acelaşi nume. Povestea aparent banală a patru fete într-un oraş mare, fiecare dorindu-şi fericirea, sub formule diferite.

Sakoto

Este recepţioneră la o firmă care se ocupă cu prostituţia de lux. Este timidă, şi superstiţioasă. Găseşte prilej într-o rocă pe care o presupune că ar fi de meteorit, tratând bucata de piatră ca pe ceva sacru către care îşi îndreaptă rugăciunile. Îşi doreşte să se îndrăgostească şi să aibă un iubit.

Foarte retrasa şi neîncrezătoare, am observat că Sakoto nu este naivă. Atunci când şeful îi face avansuri şi demisionează, se angajează repede la un ramen shop. Ieşind cu el în oraş, nu cedează. Își urmează instinctul de a-l refuza în continuare şi nu îl crede atunci când acesta o minte că nu are copii.

Mai târziu, printr-o întâmplare nefericită şi ironică, rugile ei sunt ascultate, iar şeful ei moare brusc.

Akiyo 

Ea duce o viaţă dublă. Este colegă cu Sakoto și are obiceiuri destul de ciudate. Acasă este fata ciudată cu ochelari, care doarme într-un sicriu. De asemenea, este îndrăgostită de cel mai bun prieten al ei, Kikuchi.

Poartă haine largi şi are o atitudine băieţoasă faţă de acesta. Este nevoită să se prostitueze pentru bani. Din dorința de a-și cumpăra un apartament la etajul cinci. Scopul ei final ar fi să se sinucidă. Susține că moartea e mai sigură dacă te arunci de la etaje mai mari decât patru. 

Viaţa ei fiind o îmbinare între plăcerea de a fi cu bărbatul iubit, chiar şi pentru o ieşire la bar, şi acceptarea altora pentru a împlini un vis tragic.

După ce reuşeşte să-l facă pe Kikuchi să-i cedeze, Akiyo nu renunţă la comportamentul ei straniu, dar rezultatul acelei nopţi este posibil să-i fi schimbat oarecum deciziile.

Tako

Lucrează ca grafician, pictând pentru diferite edituri. Are probleme cu alimentaţia, deşi pare detaşată şi foarte indiferentă. În realitate este o fire fragilă şi expusă diferitelor stări. Aceste stări nu ies la suprafaţă decât în singurătatea ei. Încearcă să treacă peste vestea că fostul ei iubit se căsătoreşte, uneori scriind mesaje de ură pe marginea foilor pe care pictează.

Este într-o etapă în viaţa ei, în care totul stagnează. O parte din echilibru dar şi din distragerea atenţiei o aduce colega ei de apartament Chihiro.

Chihiro

Este opusa lui Tako.  Veselă şi mereu activă, este atentă la cum se îmbracă şi la ce îşi cumpără. Nu este însă la fel de atentă în viaţa privată. Din dorinţa de a avea pe cineva, se lasă indusă în eroare de iubitul ei. În realitate el nu are gânduri serioase, şi doar se foloseşte de ea.



S-ar părea că pe cele patru nu le-ar aduce nimic împreună. Finalul este unul neaşteptat. Cum se şi întâmplă. O plimbare la malul mării le reunește. Sakoto cu Akiyo se întâlnesc pentru a se pune la curent cu evenimentele din viaţa lor. Tako şi Chihiro pentru a aprofunda relaţia de prietenie dintre ele. În special după ce Chihiro află de problemele ei cu alimentaţia.

Desenul pierdut al lui Tako este recuperat dintr-o dată.

Finalul filmului Strawberry Shortcakes lasă loc de interpretări. Nu se termină cu o asigurare asupra unui anume lucru. Personal cred că nu mai era nevoie. La fel cum orice viaţă nu are o finalitate sigură. Nu avem ceva cert după care să tragem linie şi să socotim.  Mi-a plăcut doza de realism al filmului.

Desenul care apare în Strawberry Shortcakes este unul special.  L-am refăcut, nu chiar cu exactitate, dar în mică parte. Mi-a plăcut enorm. Vă las și cu un trailer mai jos, în caz că vă interesează. 

Baraka
documentaries movies

Baraka un film complex care îți arată măreția unei lumi

Nu știu alții cum sunt, dar eu uneori simt nevoia unei stimulări vizuale. Ba chiar a unei răsturnări de situație sau a descoperirii că lucrurile nu sunt așa cum am eu impresia. Cred că mă număr printre acele persoane care adoră să afle lucruri noi, chiar dacă asta înseamnă să mi se dea peste cap valori sau idei, poate chiar prejudecăți.

Baraka

Am privit filmul Baraka pentru că mi-a fost recomandat, şi concluzia a fost că merită văzut. Este o lume capturată în imagini mişcătoare.

Spectatorul e un fel de personaj neutru. Un privitor străin la un spectacol ce are legătură cu el, dar totuşi se simte alienat. Parcă se simte parte din acea lume, şi parcă o repugnă. Căci, vrem nu vrem, suntem legaţi de ea prin fiecare moleculă ce rezidă în corpul nostru…

Mi-a plăcut mult trecerea dintre scene, de la mic la mare, micro la macro încât vrei să te simţi la loc om, nu un anonim robotizat, prins într-o rutină interioară şi exterioară care îţi aminteşte de suferinţa de a fi om. În Baraka totul parcă se petrece într-o clipită, nicidecum de când răsare sau apune soarele. Căci pentru marele vid în care ne aflăm, nu suntem altceva decât o clipită.

Scene religioase sau pur și simplu scene din viața oamenilor sunt capturate într-un mod care să-ți dea de gândit. Adesea privim lumea prin lentila rapidității, a gândurilor mundane și a problemelor pe care le avem. Probleme care se dovedesc a fi simple banalități dacă ar fi să luăm totul într-un mare ansamblu.



Baraka este un documentar excelent, cred că nu trebuie ratat, mai ales dacă vă plac acest gen de filme. În caz că vă interesează, puteți urmări trailerul pe care l-am pus aici pe blog, tocmai în ideea de a vă ajuta în a lua o decizie. Nici mie nu îmi plac toate documentarele dar acesta excelează la capitolul filmare – fotografiere. Iar eu fiind pasionată de fotografie (mai mult fotografia de produs și peisaj) am zis că trebuie să-l vizionez.

Dacă sunteți la fel ca mine, vă place fotografia și sunteți interesați de acest tip de documentare, cred că ar fi cazul să lecturați puțin și despre povestea lui Vivian Maier.