Follow:

Psihologia culorii: fiecare are propriul curcubeu

 
Acum o săptămână am cumpărat o lenjerie de pat. Prima mea reacție a fost să mă gândesc dacă se potrivește sau nu, culorile galben și orange fiind dominante. Mă gândeam că  se cadrează pentru anotimpul verii, însă imediat ce le-am pus, camera a devenit mult mai caldă și atmosfera de asemenea, în ciuda acestui anotimp friguros. Prin urmare vă sfătuiesc ca vara să alegeți culorile albastru, roșu, violet, apoi iarna, culorile calde.
Așa că am început să citesc mai mult despre culori, nu pentru prima oară, realizând importanța lor în viața noastră.
Se pare că Galbenul are ca efect lumina și veselia. Este sugestiv și relaxant, psihologic având legătură cu destinderea față de probleme, încărcătura emoțională, tensiunile de orice fel, constrângerile sau supărările. În galben copii colorează soarele, simbol al căldurii, aspirația către razele de fericire și veselie.
Când cineva preferă galbenul mai presus de celelalte culori, arată dorința de relaxare și speranța. Această culoare indică evoluție, graba către viitorul nedemodat, un fel de constanță modernă.
Dacă galbenul ales este unul puternic, atunci există o dorință puternică de relaxare și de a ieși din dificultățile existente, prin găsirea unei soluții, dar și o înclinație spre superficialitate, de schimbare doar de dragul schimbării.
Galbenul totuși, nu este o culoare liniștită, ci o culoare care se exteriorizează, persoanele care preferă această culoare urmărindu-și ambițiile.
Roșul, se știe că ne ridică pulsul, presiunea sangvină și ritmul respiratoriu. Este expresia forței vitale, a activității nervoase și glandulare. Este legat de dorință, asociat cu apetitul și lăcomia. Indică necesitatea de a obține rezultate, de a avea succes, de a găsi combinația care oferă vieții intensitate și plinătate.
Este impulsul spre execuție rapidă, spre luptă, erotism, competiție. Roșul este impactul voinței, sau forța voinței, corespunzând simbolic sângelui, cuceririi, a flăcării.
Temporal, roșul reprezintă prezentul.
Persoanele care preferă roșul trăiesc intens fiecare faptă sau activitate, dorindu-și plinătatea vieții.
Albastrul reprezintă calmul total. Contemplarea acestei culori are un efect de acalmie asupra sistemului nervos central. Presiunea sangvină, ritmul pulsului și al respirației se reduc, în timp ce mecanismele de autoprotecție lucrează pentru a reîncărca organismul.
Are efect de relaxare și refacere, astfel că dorința pentru această culoare crește atunci când o persoană este bolnavă sau epuizată, în special dacă persoana nu a preferat albastrul până atunci.
Albastrul reprezintă și granițele pe care individul le construiește în jurul său, o unificare în sensul apartenenței. Reprezintă profunzimea sentimentului, corespunzând temperamentelor liniștite și ferme în convingeri. Albastrul are profunzime, îmbinând mulțumirea și împlinirea, tocmai acestea duc spre idealul de unitate și totalitate. Adevărul, încrederea, dragostea, dăruirea, renunțarea și devotamentul sunt albastrul, ca eternitate dincolo de timp.
Dacă cineva alege albastrul față de restul culorilor, este vorba de o nevoie de liniște afectivă, de un mediu calm, eliberat de neliniști și frământări, un mediu în care relațiile sale cu alții sunt calme, fără controverse. Indică un spirit calm, care își dorește încredere, are dorința de a simți că poate avea încredere și poate fi crezut de cei din jur.
Violet, amestecul de roșu și albastru, dar totuși o culoare distinctă. Are câte ceva din caracteristicile ambelor culori, dar scopul celor două devine neclar în această îmbinare.
Este o unificare a impulsivității roșului cu blândețea albastrului. Este fuziunea dintre obiect și subiect, astfel tot ceea ce este gândit sau dorit, trebuie să devină realitate.
Violetul este încântare, o stare magică în care sunt împlinite dorințele, încât persoana care preferă violetul dorește această relație magică. Nu numai că vrea să fie el însuși fascinat, ci în același timp vrea să-i încânte și să-i farmece pe toți, să exercite un grad de fascinație asupra lor. Această identificare ideală există prin distincția dintre obiect și subiect, roșu – albastru.
Violetul poate însemna identificare și intimitate, amestec erotic sau o înțelegere intuitivă și sensibilă. Calitatea sa de real și iluzoriu în același timp, îl ducă către iresponsabilitate.
Verdele exprimă voința în acțiune, ca perseverență și tenacitate. Este ales de cei cu un caracter ferm, stabili și care sunt opuși schimbărilor. Indică constanța punctului de vedere, precum și o conștientizare de sine profundă. Este valorificarea eu-lui personal în toate formele de posesie și afirmare de sine, posesia fiind privită atât ca siguranță cât și ca autoapreciere. Persoanele care aleg verdele, își doresc ca propria valoare să crească în siguranță, fie prin autoafirmare, agățându-se de o imagine idealizată despre sine, fie prin recunoașterea pe care o așteaptă de la alții, ca semn de respect față de calitățile sale.
Verdele corespunde simbolic naturii, dar și maiestuosului arbore de seqvoia, cu rădăcini adânci, dominând deasupra tuturor copacilor mai mici, deci temperamentului auster și autocratic. Percepția sa senzorială este astringența, conținutul său emoțional este mândria.
Persoanele care aleg verdele vor ca opiniile lor să prevaleze, simte nevoia să se justifice ca reprezentant al principiilor fundamentale și imuabile. Ca urmare se va plasa pe sine pe un piedestal, moralizând și dăscălind pe alții. Aceștia doresc să impresioneze, să aibă parte de recunoaștere, menținându-și punctul de vedere până în pânzele albe, preferând să găsească o cale proprie împotriva opozițiilor și rezistenței.
Maroul este contopirea roșului întunecat cu galben, pierzându-și astfel vitalitatea, mergând către un pasiv senzorial și receptiv.  Maroul reprezintă simțurile noastre, senzația. Maroul indică importanța care se acordă căminului, familiei, casei și companiei celor apropriați.
Negrul ne indică negarea culorii, granița absolută dincolo de care viața încetează, exprimând astfel ideea de nimic, de stingere.
Negrul este negația însăși, renunțarea, ultima predare, abandonarea. Cei care aleg negrul ca și culoare preferată, își doresc să renunțe printr-un protest furtunos la stadiul de autorealizare atins, în care simte că nimic nu este așa cum trebuie. E revolta împotriva vieții sau cel puțin împotriva propriei vieți și este în stare să acționeze precipitat și neînțelept în revolta sa.
Griul nu este nici întuneric, nici lumină. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, nici interior, nici exterior. Cei care aleg griul, se separă de orice, doresc să rămână liberi, neimplicați, astfel încât să fie izolat de orice influențe sau stimuli. Nu participă, se izolează în munca pe care o are de făcut, mecanic și artificial. Chiar și când participă aparent în întregime implicat, de fapt, ia parte numai printr-un control îndepărtat (stă alături și se supraveghează pe sine și mișcările sale, nu-și dă voie să fie realmente implicat) De aceea griul, datorită acestei lipse de implicare, conține un pronunțat element de disimulare, acomodare.
Sursă de inspirație mi-a fost cartea Culoarea în viața noastră a lui Pavel Mureșan.

Comments

comments

Related:

Previous Post Next Post

2 Comments

  • Reply Roxana R

    I see a red door and I want it painted black
    No colors anymore I want to turn blaaaack :))

    Are o aversiune inexplicabila fata de negru acest domn Muresan.

    12 martie 2013 at 13:47
  • Reply Xaara Novack

    Eu cred ca domnul Muresna are probleme doar in privinta gri-ului. Il ignora.
    Negrul il revolta, deci, ii starneste oaresce sentiment. :))

    12 martie 2013 at 15:38
  • Leave a Reply