Xaara Novack
Știu că o să abordez un subiect care a fost și este tălmăcit și răstălmăcit, dar poate că o parte din ideile mele s-ar putea să vă inspire.
Comunicarea în ziua de azi s-a mutat în online, în mare parte. Găsim politicieni, brand-uri, oameni influenți și artiști, pe social media din ce în ce mai des. Să nu luăm lucrul acesta ca pe ceva negativ, dar să revenim la noi și la comunicare.
Conversațiile se mută din ce în ce mai des pe Snapchat, WhatsApp sau Facebook messenger, e-mail…Trăim timpuri în care deși suntem conectați artificial într-un mod sau altul, suntem mai departe unii de alți ca niciodată.
Nu degeaba și lipsa de empatie, de înțelegere sau întrajutorare. Trăim fără a deveni profund uniți unii cu ceilalți. Suntem online, nu offline.
Deși lucrez în social media, ar trebui să am un balans între viața mea din online și cea offline, uneori mă pierd în hățișurile internetului. De la un timp de vreme mi-a devenit din ce în ce mai greu să comunic, la modul în care o făceam odată. Mi se pare totul extrem de rapid, că oamenii și ce spun ei, trec pe lângă mine cu o viteză cu care nu pot absorbi nimic din ceea ce spun ei. Sigur, nu este chiar așa. Probabil aici este o greșeală de-a mea, pe care am de gând să o rectific.
Am constatat că de foarte multe ori într-o conversație, am multe de zis. Adesea, uitând să ascult. Să ascult cum trebuie! Cu urechile, cu mintea și cu sufletul.
Astfel sensul conversației se pierde și uneori mă întreb de ce nu reușim să formăm cu ceilalți o conexiune în adevăratul sens al cuvântului.
Pentru că trebuie să găsim acel echilibru între ascultat și vorbit!
Atunci când totul devine mai ușor prin mesaje, pe facebook, pe e-mail sau printr-un like, am pierdut o șansă de a învăța ceva și a de ne face ascultați cum trebuie.
De asemenea, greșeala majoritatea oamenilor pe care îi cunosc, este că tot timpul vor să stea de vorbă doar cu cei care îi aprobă sau cei care sunt de acord cu niște idei ori valori în care ei cred. La ceilalți au reacții adverse, refuză și se simt lezați de prezența lor, adesea.
De fapt a păstra mintea deschisă către ceva ce este poate divers și diferit de ceea ce gândești sau știi, fizic, moral, filosofic, etc. îți poate aduce beneficii. Sunt lucruri din care poți învăța. Lucruri care pe termen lung, vor conta.
O caracteristică a oamenilor de succes, ori a celor care sunt carismatici este că știu să stea de vorbă. Cu oricine! Oameni pe care îi plac, pe care nu-i plac, pe care nu-i suportă, șoferi de taxi, casierițe, farmaciste, asistente, directori, femei de afaceri, sportivi și lista continuă.
Pentru că în esență, omul este o ființă socială! Nu o spun eu, o zice Aristotel.
Nu suntem de acord într-o anumită privință? Este OK! Putem vorbi civilizat despre alte subiecte, despre ceva ce avem în comun. Atâta timp cât nu există ofensă și este un acord și un echilibru.
Ascultăm și vorbim!
Cele mai bune conversații sunt acelea în care te simți inspirat, relaxat, înțeles și în care simți că s-a format o conexiune.
Sigur, pentru a asculta pe cineva sau pe ceilalți trebuie să depui un efort, puțină energie și chef. Majoritatea dintre noi, ascultăm pentru a răspunde, nu pentru a înțelege. Vă dați seama cât se pierde din comunicare?
De partea cealaltă unii dintre noi am fost traumatizați (aici exagerez desigur) de persoane nevorbite. Cei care turuie și turuie într-una despre tot și despre toate. Care nu știu să asculte! De aceea uneori ne găsim într-un cerc vicios în care evităm să comunicăm tocmai pentru că avem urechile abuzate.
Ideal ar fi ca atunci când avem ceva de zis, să o spunem fără prea multe detalii. Decât dacă discutăm cu cineva interesat să afle despre nepoata cu cinci copii, născuți pe cinci a cincea în 1995, care se spăla cu săpun de casă și avea un prosop cu inscripții ca pe timpuri. Am dat un exemplu, nu-mi săriți în cap!
Păstrează poveștile scurte, spune esențialul din ceea ce crezi că ceilalți ar fi interesați să audă. Cine va dori să afle mai multe, sigur te va întreba. Nu-i mai frumos așa? Astfel îți vei da seama dacă cei din jur de ascultă sau nu.
Personal atunci când vorbește cineva mi se întâmplă des ca o idee sau un cuvânt să-mi trezească ceva amintiri sau idei conexe. Și am prostul obicei să întrerup conversația.
O altă greșeală este faptul că suntem egoiști, este ceva tipic. Ne place să ne auzim vorbind dar nu pricepem de ce stăm atât de prost la capitolul comunicare.
Nu ascultăm, again!
Un lucru pe care îl fac bine, este că nu pun egal între ceea ce mi se întâmplă mie și ceea ce se întâmplă în viața celorlalți. Să zicem că am trecut printr-o întâmplare tristă și mă întâlnesc cu cineva care a trecut printr-o întâmplare similară. Majoritatea încep să vorbească despre ce au pățit atunci, se apucă să dea sfaturi, să construiască ipoteze și teorii. Nimic mai greșit!
Nu faceți acea întâmplare tristă din viața cuiva un eveniment despre voi.
De exemplu mie nu îmi place nici să dau sfaturi. Decât dacă mi se cere părerea sau dacă spun ceva, o spun cu disclaimer ca la film: „Asta a funcționat pentru mine, s-ar putea să meargă și la tine dar s-ar putea să nu.”
Într-un context social merg pe ideea că poți învăța orice de la ceilalți, lucruri de care nu îți poți da seama dacă te afunzi în zona ta de confort, dacă rămâi cu idei preconcepute sau discriminative.
Majoritatea lucrurilor bune sau foarte bune mi s-au întâmplat pentru că oameni generoși au format o conexiune cu mine, am comunicat bine și au existat rezultate atât fizice cât și sufletești. Pentru că le-a stat în caracter să fie astfel. Deschiși la minte și la suflet.
Majoritatea lucrurilor pe care le aplic în viața de zi cu zi se datorează celor care au fost enervanți, agasanți, au jignit, au supărat, au făcut praf orice formă de comunicare. Au fost egoiști, plini de prejudecăți sau răutăcioși.
Am învățat de la toți câte ceva.
În concluzie? Atunci când dorim schimbare, trebuie să începem de la noi. Vrem să comunicăm mai bine și la un alt nivel? OK. Este vremea să găsim acel echilibru între a asculta și a vorbi. Să ne punem pe NOI de-o parte și pe CEILALȚI în prim plan.
Nu poate fi nimic rău în asta.
